Transgenderismul – O nouă maladie occidentală

O manie bizară bântuie prin lumea occidentală – mania transgenderismului, un flagel devenit popular la occidentali, dar care se îndreaptă şi spre noi.

Maladia aceasta apărută peste noapte se extinde cu o repeziciune uimitoare. Uitaţi noţiunea de „orientare sexuală” apăruta acum câteva decenii, care ne-a asaltat şi încă ne asaltează, la nivel social, legislativ, de etică, teologie, sociologie şi altele. Uitaţi mişcarea pentru „drepturi” ale „minorităţilor sexuale”. Noţiunile acestea încep să ruginească şi să devină demodate. „Orientarea sexuală”, o frontieră odată „nouă” în revoluţia sexuală, cedează locul unei frontiere noi, aceea a transgenderismului. Vocabularul specific „orientării sexuale” devine şi el demodat, şi cam sărac în comparaţie cu vocabularul şi limbajul specific transgenderismului şi a drepturilor persoanelor transgender. Privind transgenderismul am atenţionat vreme de mulţi ani în scrisorile săptămânale AFR de marţi, dar astăzi facem o analiză mai aprofundată a fenomenului.

Eurovision 2014

Punctul culminant al transgenderismului a fost Eurovisionul 2014 câştigat de „femeia cu barbă”, o persoană transgender. Evenimentul a şocat întreaga Românie, cât şi alte ţări, dar a fost găsit de bun augur de occidentali. Occidentalii au văzut în persoana premiată apogeul unor noi manifestări ale revoluţiei sexuale, „progresiste”, dar care, zic ei, nu trebuie criticate, ci înţelese, acceptate şi dotate cu „drepturi” la fel ca şi celelalte manifestări de orientare sexuală.

Transgenderismul dincolo de Ocean

Evenimentul Eurovision 2014 a făcut valuri şi dincolo de ocean, unde, pe 29 mai, publicaţia americană „Time” a publicat, ca articol de fond, un dosar privind anvergura transgenderismului în America. I-a dat un titlu sugestiv: „The Transgender Tipping Point: America”s Next Civil Rights Frontier”. („Punctul de turnură al transgenderismului: noua frontieră a drepturilor civile în America”) [Articolul poate fi citit aici: http://time.com/135480/transgender-tipping-point/]Transgenderismul este o ideologie sexuală manifestată în schimbarea intenţionată a sexului biologic din femeie în bărbat ori din bărbat în femeie. Adică inversionarea sexelor. Ştiinţa şi tehnologia postmodernă au dobândit capacitatea de a schimba, prin proceduri medicale, sexul fiinţei umane din bărbat în femeie şi din femeie în bărbat. Aceeaşi întrebare fundamentală, însă este pusă transgenderismului, care a fost pusă şi homosexualilor: este transgenderismul înnăscut, adică o predilecţie cu care fiinţa umană se naşte? Este transgenderismul imprimat în genomul uman? Persoanele care îşi schimbă sexul afirmă că s-au născut cu un sex biologic greşit, ca înainte de naştere iţele lor biologice s-au încâlcit şi ca în loc ca „el” să se nască „ea”, s-a născut „el”, şi ca în loc ca „ea” să se nască „el”, s-a născut „ea”. Astfel de persoane, ni se spune, nu se simt „confortabile” în trupul dobândit la naştere şi, în mod special, cu sexul cu care au fost înzestrate biologic. În consecinţă, cer să li se modifice trupul şi sexul prin proceduri medicale. Unele persoane îşi schimbă sexul de mai multe ori în viaţă, nu doar o dată. Mulţi regretă că şi-au schimbat sexul, îl schimba din nou, apoi regretă, şi schimbarea sexului biologic devine o preocupare permanentă în viaţa acestor persoane.Ba mai mult, ni se spune ca şi copiii experimentează confuzie sexuală de la o vârstă tot mai fragedă, şi că din această cauză trebuie înţeleşi şi ajutaţi. În 2006, The New York Times a publicat un articol despre aceşti copii, afirmând că, de fapt, confuzia lor sexuală e „normală”.Articolul menţiona situaţii unde băieţii mergeau la şcoală în rochiţe roz, iar fetele tunse şi îmbrăcate ca băieţii. În sprijinul acestor copii au venit activişti care le promovează drepturile,   numite „gender – identity rights” („drepturile identităţii de gen”). Ca rezultat al activismului lor, unele state americane au adoptat legi care permit adulţilor să-şi schimbe sexul în certificatul de naştere chiar daca biologic nu şi l-au schimbat. Dacă în mintea persoanei respective „ea” se crede „el”, are dreptul să-şi schimbe certificatul de naştere să reflecte că nu mai e „ea”, ci „el”. Starea aceasta mintală este numită „free to be”, adică „liber/ ade a fi”, cum el ori ea doreşte. Au apărut şi cazuri extreme, de exemplu şcoli care predau cursuri în „vocabularul neutru” din perspectiva sexului („gender – neutral vocabulary”), în care obiectele ori lucrurile nu mai sunt identificate după gen ori sex. Un exemplu cu totul bizar este încercarea de a elimina cuvintele „pisoi” şi „pisică”. [Articolul din New York Times poate fi citit aici:

[http://www.nytimes.com/2006/12/02/us/02child.html?ex=1322715600&en=42fbaea5896bcb56&ei=5090&partner=rssuserland&emc=rss&_r=1&]

Hollywood-ul dă apă la moară

Media şi Hollywood-ul promovează cu agresivitate noua maladie transgenderistă, aşa cum au promovat toate manifestările bizare ale revoluţiei sexuale de până acuma: căsătoriile unisex, căsătoriile multiple, căsătoriile de grup, normalizarea adulterului, relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, poligamia, avortul, divorţul în serie, poliamoria, eutanasia, suicidul asistat. Vedeta transgenderismului american e Laverne Cox, o actriţă a showului „Orange îs the New Black” („Portocaliul e noul negru”). O altă vedetă hollywood-iană e Fallon Fox, un bărbat care vreme de mulţi ani a făcut lupte, s-a schimbat în femeie, ia doze mari de estrogen şi cere să i se permită să lupte ca femeie în luptele greco-romane la categoria bărbaţi. Pe lângă asta, media mediatizează masiv şi excesiv persoanele care îşi schimba sexul şi deţin funcţii înalte în instituţii ori societate. În septembrie 2013, un profesor de teologie şi filosofie de la o universitate creştină din California a şocat conducerea universităţii anunţând că s-a transformat în femeie. Universitatea l-a destituit din funcţie şi el/ ea a dat universitatea în judecată pentru discriminare. Reacţia legislaturii californiene a fost previzibilă: a emis o lege care constrânge universităţile şi şcolile să permită elevilor şi studenţilor să folosească toaletele care se conformează sexului ales de ei, nu sexului lor biologic.

Facebook face la fel

Şi Facebook promovează transgenderismul. În februarie anul acesta, Facebook a listat 50 de opţiuni de identitate sexuală din care publicul poate să aleagă. Să fie oare 50 de „orientări sexuale”? Confuzia sexuală e, deci, la modă, ceva chic, cool şi de dorit, de la copii până la oameni în vârstă. Nu este de mirare că, după un studiu recent emis de Williams Institute din California, în America sunt aproximativ 700.000 de persoane care se identifica ca fiind transgender. Nu toate aceste persoane însă şi-au schimbat sexul biologic. Multe dintre ele au făcut-o, iar restul doar se identifică, în documente oficiale ori în public, ca aparţinând sexului biologic opus. Unii dintre ei sunt căsătoriţi cu persoane de sex opus, au copii şi „descoperă”, la o vârstă înaintată că, de fapt, aparţin sexului opus decât celui cu care s-au născut. Apar ştiri bizare despre bărbaţi căsătoriţi care încep să se îmbrace ca femeile, inclusiv să poarte sutiene, şi despre femei căsătorite cu bărbaţi care se îmbracă şi se comporta ca bărbaţii.

Consecinţele transgenderismului

Transgenderismul însă îşi are consecinţele lui, la fel ca homosexualitatea. Un sondaj de opinie făcut recent în America arată că 41% din persoanele transgender au încercat să se sinucidă. În contrast, tentativa de suicid la persoanele heterosexuale este de nouă (9) ori mai mică. De asemenea, violenţa domestică şi depresia sunt mult mai ridicate la persoanele transgender.Menţionăm şi un studiu longitudinal de 30 de ani publicat în 2011 de Institutul Karolinska din Suedia, făcut pe 324 de persoane care şi-au schimbat sexul. El denotă că la 10 ani după operaţie, persoanele transgender dovedesc acute dificultăţi mintale, iar rata suicidului a fost de 20 de ori mai mare decât la persoanele heterosexuale.[Recomandăm articolul The Tidal Wave of Transgenderism („Valul Transgenderismului) publicat pe 6 iunie în publicatia americana Canon & Culture: Christianity & The Public Square): http://www.canonandculture.com/the-tidal-wave-of-transgenderism/]

Ce zic experţii?

Dacă cu nu mulţi ani în urmă „experţii”, adică psihologii şi sociologii, erau de comun acord că transgenderismul este o boală mintală, numărul lor e în scădere. Printre ei se află Dr. Paul McHugh, care vreme de mulţi ani a fost şeful catedrei de psihiatrie la Johns Hopkins Hospital în Baltimore, Maryland. În anii 60, el şi colegii lui au prestat servicii de schimbare a sexului, dar în anii 70 Dr. McHugh a renunţat, afirmând că persoanele cu înclinaţii transgender au nevoie, mai degrabă, de un psihiatru decât de un medic chirurg. Opinia lui McHugh ar trebui să cântărească destul de greu, având în vedere onorabila lui vârsta de 83 de ani.Transgenderismul este o boală a minţii, zice el, nu o reflecţie a unei deformaţii biologice, cum afirmă alţii. Media şi autorităţile nu fac nicio favoare persoanelor transgender facilitându-le împlinirea fanteziilor lor sexuale, adaugă el. Dimpotrivă, le agravează starea mintală denaturată.Transgenderismul, spune McHugh, este o simptomă a „confuziei sexuale” a generaţiei contemporane. Persoanele transgender, spune el, suferă de „boala prezumţiei”, aşa cum suferă multe persoane care „presupun” că ceea ce au primit din partea naturii nu li se potriveşte. Se uită în oglindă şi văd o fiinţă umană urâtă, care nu corespunde naturii. Statisticile arată că transgenderismul este o stare tranzitorie. Până în 80% dintre copiii ori adolescenţii care afirmă că „suferă” de confuzie sexuală, îşi revin la normal. Ceilalţi 20% rămân încă un mister pentru psihologi. În concluzie, afirmă McHugh, persoanele care doresc să-şi schimbe sexul trebuie convinse să nu o facă. La urma urmelor, spune el, o schimbare de sex este o imposibilitate biologică. Bărbaţii care îşi schimbă sexul în femei nu devin femei, ci bărbaţi feminizaţi, iar femeile femei masculinizate. O astfel de confuzie, zice el, nu poate fi premisa acordării de drepturi civile unei întregi clase de oameni care doresc să fie diferiţi doar de dragul de a fi diferiţi.Recomandăm un articol publicat de Dr. McHugh în Wall Street Journal pe 12 iunie despre tragedia transgenderismului: http://online.wsj.com/articles/paul-mchugh-transgender-surgery-isnt-the-solution-1402615120.Recomandăm, de asemenea, articolul „Nine Things to Know about Transgenderism” (“Noua lucruri care trebuie cunoscute despre transgenderism”) http://thegospelcoalition.org/article/9-things-you-should-know-about-transgenderism.

Dar bisericile?

Rămâne de văzut ce poziţii vor adopta bisericile şi diferitele denominaţii religioase privind transgenderismul. Săptămâna trecută baptiştii americani afiliaţi cu Convenţia Baptistă de Sud au adoptat o rezoluţie care deplânge transgenderismul ca o deviaţie radicală şi inacceptabilă de la standardele şi moravurile biblice.

[Textul rezoluţiei poate fi citit aici: http://www.sbc.net/resolutions/2250/on-transgender-identity]

Alianţa Familiilor din România
Sursa: www.alianta-familiilor.ro