Tu ce ai primit, în dar, de Crăciun?

Un barbat povestea odata o istorie prin care trecuse personal, in Ajunul Crăciunului, pe când era mai mic. Mai intai, tatal său le-a citit, lui, fratilor si surorilor sale, despre pasajul Nasterii Domnului. Apoi, după ce toti copiii si-au deschis cadourile primite, tatăl lor le-a cerut sa faca putina liniste si i-a intrebat: „Dintre toate cadourile pe care le-ati primit în seara asta, vreau să va alegeti, fiecare, cate unul, care vă place cel mai mult, și sa-l asezati in fata voastra”.

Dupa ce au facut asta, tatal a continuat: „Acum, vreau ca fiecare dintre voi să va ganditi la cineva pe care il stiti mai putin norocos decât voi, și care in mod sigur nu are cum sa fi primit cadouri la fel de frumoase ca ale voastre, iar mâine ne vom bucura daruind acelei persoane, cadourile alese de voi, care v-au placut cel mai mult”.

Omul acesta marturisea ca nu a putut uita vreodata această experiență. Aceasta experienta il învățase ce inseamna de fapt Craciunul – când Dumnezeu a daruit, omenirii, Ce avea El mai bun. Să ne gândim, impreuna, la darurile pe care un crestin le poate face, nu doar de Crăciun, ci în fiecare zi a anului, pentru a aduce in realitate, a face viu cu adevarat „spiritul Crăciunului”, in randul oamenilor: dragostea lui Hristos.

Darul timpului…
„Cel mai mare dar pe care l-am primit vreodată”, a spus un avocat de succes, tânăr, „a fost darul pe care l-am primit de Crăciun, odata, când tatăl meu mi-a inmanat o cutie mica, în interiorul careia se afla doar un simplu biletel. L-am despaturit, si pe el scria: „Fiule, in acest an, iti voi darui 365 de ore – adica o oră în fiecare zi a anului, dupa cina. Ea va fi numai a ta. Vom vorbi despre ceea ce vei vrea tu sa vorbesti, vom merge unde vei vrea tu sa mergi, ne vom juca ceea ce vei vrea tu sa joci. Iti daruiesc… timp”.

„Tatal meu nu numai ca si-a ținut promisiunea acestui dar”, povestea el, „insa în fiecare an si-a reînnoit-o – și este cel mai mare dar pe care l-am primit vreodată în viața mea. Eu, astazi, sunt rezultatul acestui timp daruit, atunci, de el”. Un astfel de cadou – sa daruiesti timp – nu numai ca nu este ceva prea complicat pentru buget, dar este si ceva personalizat, totodata. Este o marfă rară. Va dati seama? O existenta planificata pentru o singură persoană, destinatarul.

Discutam cu o femeie, care voia sa-i faca un dar special tatălui sau, batran si bolnav, de Crăciun. Aceasta mi-a spus: „am de gând să-i daruiesc timp tatei. Mult mai mult timp”. Ce cadou minunat și rar! Ne plac batranii nostri, dar avem, sau credem că avem, puțin timp pe care sa li-l acordam, sa il dam in dar. Când cineva este batran, timpul putin mai mult, pe care il primeste de la prieteni si de la cei dragi, devine cel mai prețios dar pe care acesta il poate primi și care ii poate fi daruit. Cel mai personalizat dar, cel mai apreciat si cel mai unic dar pe care il puteti face cuiva, este… sa-i daruiti timp: timpul vostru. Sunt cele mai valoroase 24 de ore pe zi, pe care le-ati putea petrece.

Darul prieteniei…
Pe langa darul-timp, un alt cadou minunat pe care il putem acorda cuiva, este prietenia. O fetiță se plangea odată: „Eu chiar nu am niciun dar. Nu pot cânta, nu pot picta și nici nu știu sa scriu vreo poezie, incat sa-i bucur pe altii. Eu pur si simplu nu am niciun dar!”.
„Ba da, ai, si el va straluci peste tot in jurul tau”, i-a spus mama, repede. „Ai unul dintre cele mai bune daruri dintre toate – darul prieteniei. Iar aceasta presupune doar sa stii cum sa le fii prieten oamenilor”.

În loc sa te intrebi: câți iti mai sunt prieteni? – ca crestin, trebuie sa te intrebi: câtor oameni le mai pot fi eu prieten? Știti cât de multi, dintre oameni, au nevoie de alti oameni, ca prieteni? Ia sa-i găsesc pe oamenii care au nevoie de mine – de prietenia mea, de dragostea mea. Ia sa-mi exprim această prietenie, printr-un telefon sau printr-o scrisoare grijulie, sau o vizita, sa-i instiintez ca-mi pasa de ei!

Alte cadouri…
Cele mai mari daruri sunt gratuite. Darul încurajarii, darul de a spune: „Te iubesc”, cuiva de care m-am indepartat, darul iertării; darul de a spune: „îmi pare rău”, oferit cuiva pe care l-am rănit; darul înțelegerii, darul ascultarii cu adevărat a celuilalt, care vorbește, atunci cand isi sustine propriul sau punct de vedere, pentru a încerca să înțelegi modul în care el simte si traieste. Nu ne trebuie ceea ce psihanalistii numesc o „a treia ureche”, ci doar cele două urechi, numai sa fim dispusi sa le tinem deschise, si ele ne vor ajuta. Stiti ca oamenii care se prabusesc, sunt acei oameni care pur si simplu nu au avut posibilitatea sa „vorbeasca” despre framantarile și tensiunile lor, doar fiindca ei nu au reusit să găsească o „ureche care sa-i asculte”, pentru că oamenii cu care au vorbit nu prea au auzit ceea ce ei aveau de zis? Sa fim sensibili la ceea ce alții spun, sa le acordam intreaga noastra atentie, cu seriozitate; cuiva, unei alte persoane… Acesta este, intr-adevar, un cadou.

Darul de laudă, al pretuirii…
Un alt mare cadou de Crăciun, dar si de fiecare zi, este… lauda, pretuirea. Cei care dau sfaturi in căsătorie, consilierii maritali, ne spun că cea mai importantă cauza intr-un divorț, apare atunci cand unul dintre soți isi pierde grav stima de sine sau simtul importantei propriei persoane. Partenerii din căsătorie vor putea suporta tot felul de greutăți și de nedreptăți, atâta timp cât ei sunt respectati intr-un anumit grad de cei din apropiere, de colegii lor. Fiecare dintre noi are nevoie de laudă, de pretuire. Când nu o avem, viața devine insuportabilă. Când o avem, avem tendința sa ne ridicam prin ea. Dorința de a fi lăudat și apreciat, pretuit, este, probabil, una dintre cele mai profunde nevoi pe care le avem. Puține cadouri pe care le-am putea oferi, sunt mai mari decât aceasta laudă.

Dar, cum să daruim?
În cele din urmă, Domnul Iisus ne spune că, indiferent de darul pe care il facem, noi ar trebui să-l dam persoanei care are cea mai mare nevoie de el, fara sa așteptăm absolut nimic în schimb. După cum Iisus a spus: „Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor” (Luca 14: 12-24).

O fata elevetiana, de vreo 20 de ani, care tinea neaparat sa-i faca un cadou prietenului sau foarte bogat, a cumparat un costumas de nou-nascut, și l-a daruit, in Ajunul Crăciunului, celei mai sarace familii din zona, în numele prietenului ei bogat, fara ca el sa stie ceva despre asta. Acesta este un model de dăruire reala, învățat de la Domnul nostru Iisus Hristos.

De departe, insa, cel mai mare Dar oferit vreodată, ramane chiar Acela pe Care Dumnezeu L-a facut, atunci când L-a trimis pe Iisus in lume: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

Acesta este Cel mai mare Dar, pentru ca in el, intr-unul singur, sunt cuprinse cele mai mari daruri ale lumii: