Tuberculoza se tratează și cu credință

Deseori asupra noastră se abat necazuri când ne aşteptăm cel mai puţin. Însă de fiecare dată Dumnezeu, bun şi iubitor de oameni, ne dă doar atât cât putem duce.

Pentru Oxana Rocşineanu, viaţa îşi urma cursul ei firesc… În anul 2007 vestea a căzut ca un trăsnet pestea ea – a fost diagnosticată cu tuberculoză. Aici avea să înceapă marele calvar. Ca din senin totul a devenit sumbru în jur, farmecul vieţii de altă dată se lăsa prea mult căutat.

La acea perioadă dânsa avea cunoştinţe foarte sumare despre această maladie. Oxana ştia că tuberculoza este o boală contagioasă şi deseori mortală. Acest gând o făcea să se gândească din ce în ce mai des la sfârşitul pământesc.

De regulă tuberculoza progresează destul de repede. Cu părere de rău aşa se întâmpla şi în cazul ei.

Tusea cronică, cu striuri de sânge, sputa, febra, transpiraţia nocturnă şi scăderea în greutate au fost simptomele care aveau să o determine să se adreseze medicului.

Tânăra atunci când vorbeşte prin ce a trecut nu îşi poate reţine lacrimile. „Tratamentul tuberculozei este unul foarte anevoios şi presupune administrarea mai multor antibiotice pentru o perioadă îndelungată de timp. Am urmat un an întreg tratament antituberculos cu preparate de primă linie. În cele din urmă s-a dovedit a fi neeficient… Am trecut la un tratament mult mai dificil.  Rezistenţa la antibiotice constituie o problemă în creştere în cazul tuberculozei. Efectele secundare de la pastilele administrate au fost foarte greu de depăşit, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, doi ani de tratament  au trecut destul de repede”.

În societatea noastră se consideră că de tuberculoză se îmbolnăvesc doar persoanele ce provin din familii vulnerabile şi cu un venit sub indicii coşului minim de consum precum şi cele infectate cu HIV. Dar nu este chiar aşa. Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tuşesc, strănută sau elimină salivă în aer. Din acest considerent fiecare dintre noi suntem potenţiali pacienţi.

Perioada în care urma tratamentul medicamentos a fost una foarte grea. De regulă persoanele diagnosticate cu tuberculoză sunt „izolate” de lume, uneori chiar şi de cei dragi. Oxana, spre deosebire de alţi pacienţi, a avut sprijinul total din partea familiei, care a încurajat-o şi a crezut cu adevărat în vindecare…

Atunci când toţi prietenii s-au întors de la mine, am rămas doar cu Dumnezeu

Din momentul în care prietenii au aflat că a fost diagnosticată cu această maladie toţi încercau să  o evite. “Cel mai dureros pentru mine a fost recţia celor din jur. Atunci când am întânit o prietenă pe stradă, aflând că urmez tratamentul împotriva tuberculozei, a făcut câţiva paşi în urmă şi a încercat să încheie discuţia, chiar dacă la acel moment urmam un tratament regulat şi nu mai eram un pericol pentru cei din jur. Cele întâmplate mi-au sfâşiat inima”,  ne relatează Oxana.

Condamnarea celor bolnavi de tuberculoză de către societate rămâne a fi o problemă destul de gravă. Cuvintele de ocară, priviri în care poţi citi lesne condamnare, indiferenţă atât din partea prietenilor, cât şi a personalului medical, reprezintă doar o parte din problemele de ordin psihologic cu care se confruntă bolnavii de tuberculoză.

„Întotdeauna problemele de ordin psihologic sunt mai dificil de soluţionat. Uneori o persoană te jigneşte fără ca să îşi dea seama cât de dureros este când te afli într-o asemenea situaţie” subliniază tânăra.

Datorită bolii am devenit mai tare în credinţă

În acea perioadă de tratament, Oxana avea să se apropie cu adevărat de biserică, de Dumnezeu. Credinţa a determinat-o să fie tare, să creadă în miracole. Oxana Rocşineanu în fiecare zi atunci când se ruga spunea: ”Facă-se Doamne, voia Ta!”, iar voia Celui de Sus s-a împlinit, peste trei ani de tratament maladia fiind vindecată total. Datorită acesteia a înţeles ce înseamnă cu adevărat prietenia, precum şi care este misiunea noastră pe acest pământ.

De atunci de când era bolnavă avea un vis – să creeze un ONG ce ar avea drept scop susţinerea persoanelor bolnave de tuberculoză. A fost un vis de a-i ajuta pe cei care au nevoie cu adevărat de sprijin.

Oxana Rocşineanu afirmă că: „Ideea de a susţine bolnavii de TBC, psihologic, juridic, dar şi material a apărut pe când încă urmam tratamentul. Eram în ultimul an de tratament şi din cauza unor neînţelegeri generate de lipsa de comunicare între mine şi personalul medical am considerat necesar să fondăm un ONG. Obiectivele erau de a promova drepturile persoanelor cu tuberculoză, precum şi de a conştientiza necesitatea urmării unui tratament prescris de medicul specialist”.

Datorită mai multor foşti pacienţi care au urmat acest tratament sau au avut persoane bolnave în familie a devenit posibilă fondarea acestui ONG. În intervalul respectiv de timp au reuşit să implimenteze un şir de proiecte ce au găsit finanţare la Fundaţia ”Soros”. Scopul acestor proiecte fiind de a informa persoanele cu tuberculoză despre necesitatea urmării tratamentului, iar societatea despre această maladie, despre simptome… Însă cel mai greu este de a schimba atitudinea faţă de persoanele bolnave de tuberculoză.

Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci îndreptarea lui

Astăzi, Oxana s-ar părea că este o tânără ca celelalte. Doar dacă intri în discuţie îţi dai seama că alte sunt valorile pe care le împărtăşeşte. Pentru ea biserica a devenit a doua casă.

Chiar dacă este posibil ca boala să recidiveze după câţiva ani nu e şi cazul ei… Nenumăratele consultări arată că maladia de care a suferit a fost complet vindecată. Acum se bucură din plin de viaţă. Cea mai mare bucurie este soţul şi băieţelul de două luni care este complet sănătos. Oxana îi mulţumeşte zi de zi lui Dumnezeu pentru minunea ce s-a produs cu ea. Acum mottoul ei în viaţă este: „Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci îndreptarea lui”!

A consemnat preot Octavian Moșin

Material aparut în nr. 1-2 al revistei “Altarul Credinţei“