Un matematician răspunde noilor atei

John Lennox este profesor de Matematică la Universitatea din Oxford și unul dintre cei mai mari apologeți creștini ai momentului. A ținut numeroase conferințe în America de Nord, Europa de Vest și de Est și a fost angajat în dezbateri publice cu unii dintre cei mai importanți atei. Este căsătorit cu Sally și au trei copii.

Întuneric-lumină

Mulți oameni se împotmolesc la primul obstacol, când aud vechiul argument al lui Freud cum că credința în Dumnezeu este o înșelare, o iluzie, o dorință a unei figuri paterne în ceruri etc. Și asta lămurește problema. Manfred Lutz, unul dintre cei mai importanți psihiatri germani contemporani, a scris o carte intitulată „O scurtă istorie a Celui Mare”, adică a lui Dumnezeu. El spune că argumentul lui Freud lămurește problema dacă nu există Dumnezeu. Dar dacă există Dumnezeu, același argument arată că ateismul este o înșelare. Este o proiecție a dorinței ca niciodată să nu ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu și să dăm seama de lucrurile rele pe care le-am făcut. Concluzia lui este clară: în problema dacă există sau nu există Dumnezeu, Freud nu te poate ajuta și nici Jung sau Frankel. Trebuie să cauți în altă parte.

Ca o ilustrație, Steven Hawking a fost întrebat de „The Times” ce crede despre religie și a zis: „Este o poveste pentru oamenii care se tem de întuneric”. Am fost rugat să comentez și am spus: „Ateismul este o poveste pentru oamenii care se tem de lumină”.

Credința

Noii atei consideră că, în timp ce „credința științifică se bazează pe dovezi verificabile în mod public, credinței religioase nu numai că îi lipsesc dovezile, dar independența de dovezi este bucuria ei, strigată de pe acoperișuri”. Cu alte cuvinte, consideră credința religioasă ca fiind oarbă. Dar creștinismul tradițional subliniază că credința și dovezile sunt inseparabile. Într-adevăr, credința este un răspuns la dovezi, nu o desfătare în lipsa lor. Apostolul Ioan scrie: „Acestea s-au scris, ca să credeți” (Ioan 20, 31). Cu alte cuvinte, el consideră că ceea ce a scris trebuie privit ca o parte din dovezile pe care să se bazeze credința. Apostolul Pavel spune ceea ce mulți dintre pionierii științei moderne credeau, anume că natura însăși este o parte din dovezile despre existența lui Dumnezeu (cf. Romani 1, 20).

Hristos face ce zice

Istoria ne furnizează dovezi puternice că Dumnezeu S-a descoperit pe Sine omenirii prin Iisus Hristos acum două mii de ani. Acest este bine documentat nu numai în referatul biblic; există importante surse și o bogăție de descoperiri arheologice care confirmă veridicitatea relatării biblice.

Hristos face afirmații. De exemplu, El afirmă că, dacă am încredere în El ca Mântuitor și Domn, El poate să transforme viața mea. El poate să transforme drogurile într-o familie fericită; El poate să facă divorțurile să nu mai aibă loc; El poate să aducă pace într-o situație conflictuală. Am văzut asta întâmplându-se de sute de ori. Așa că unul dintre motivele care îmi confirmă credința în Dumnezeu este faptul că am văzut și am trăit, o viață întreagă, realitatea că Hristos face ceea ce spune. Asta-i o dovadă fenomenală.

Credința se opune științei?

Știința modernă, așa cum o știm, a explodat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și a apărut dintr-un context creștin. Mulți filozofi ai științei au studiat această problemă și au ajuns la concluzia, care acum se cheamă „teza lui Whitehead”, că oamenii au început să facă știință pentru că se așteptau să găsească legi în natură, și așteptau aceasta pentru că ei credeau în Dătătorul de Lege. Ceea ce înseamnă că, departe de a fi obstrucționat știința, credința a fost însăși forța motrice din spatele științei.

Această convingere l-a determinat pe Francis Bacon (1561–1626), considerat de mulți ca părintele științei moderne, să învețe că Dumnezeu ne-a lăsat două cărți – cartea Naturii și Biblia – și că pentru a fi educați cum se cuvine ar trebui să le studiem pe amândouă.

Nimic bun despre Creștinism

Noii atei nu spun nimic bun despre creștinism. Dar atât de multe instituții din societatea noastră, ospicii, spitale, instituții legale, universități sunt întemeiate de creștinism. Moștenirea creștină este imensă.

Jürgen Habermas este unul dintre cei mai distinși atei din lume, un german. Și el spune: „Egalitarismul universal, din care au izvorât […] drepturile omului și democrația, este o moștenire directă a eticii iudaice de justiție și a eticii creștine de dragoste. Până astăzi nu există o alternativă. Restul este doar flecăreală postmodernă deșartă”.

Aceasta o scrie un ateu! El recunoaște că în spatele Declarației Europene a Drepturilor Omului se află creștinismul. E ușor de uitat.

Imagine

Ați auzit de cântecul lui John Lennon, „Imagine”: „… imaginează-ți o lume fără religie…”. Ei bine, nu sunt John Lennon, ci John Lennox și am scris un cântec care se cheamă „Imagine”. Am zis: „imaginează-ți o lume fără Hitler, sau Stalin, sau Pol Pot”. Ce ziceți despre lumea asta? De ce noii atei nu ne spun nimic despre lumea asta? Unul dintre lucrurile care mă îngrijorează mult este faptul că noii atei nu numai că rescriu istoria primului veac, ci felul cum schimbă istoria secolului al XX-lea.

Mi se pare stupefiant. În cartea „The God Delusion”, Dawkins scrie că nu crede că „există vreun ateu în lume care ar dărâma cu buldozerul Mecca, sau Chartres, York Minster sau Notre Dame”. N-a prea fost în Rusia. Eu am fost. Și m-am uitat la multele găuri din pământ unde cândva au fost biserici. De fapt, catedralele sunt prea înalte pentru buldozere. În Uniunea Sovietică, sub Stalin, și în Republica Democrată Germană, sub Ulbricht, au folosit în schimb explozibilii; de exemplu, pentru a arunca în aer biserica universității din Leipzig în 1968. Stalin, până la urmă, nu a închis decât 54.000 de biserici. Ateismul nu a făcut nimic rău?

Înțeleg bine de ce ar dori cineva să rescrie istoria secolului al XX-lea pentru a îndepărta rolul jucat de ateism, pentru că putem face foarte ușor o paralelă între agenda anti-religioasă a noilor atei și încercarea comunismului de a extermina religia.

John Lennox, Cuvinte către tineri 2016, Mănăstirea Putna