Un Pelerinaj ca o chemare. De la Cuconeștii Vechi, la Mănăstirea Putna

Se spune că în drum spre mănăstire îngerul păzitor ne numără pașii, iar un pelerinaj săvârșit cu evlavie și jertfire de sine, spre binecuvântatele noastre vetre monahale poate aduce roade duhovnicești.

Mănăstirea Putna, ”Ierusalimul neamului românesc” cum a numit-o Mihai Eminescu, este unul dintre cele mai importante centre monahale, religioase și culturale din România, ctitorită de Sfântul Binecredincios Voievod Ștefan cel Mare, pentru a-i fi loc de înhumare.

Un pelerinaj la Mănăstirea Putna este un vis pentru fiecare creștin, or acest vis am reușit să-l realizăm în acest miez de iunie împreună cu câțiva pelerini dornici de a se închina în această străveche vatră monastică.

Pe traseul Chișinău-Edineț am ținut calea către malurile pitorești ale Prutului în fosta localitate Cuconeștii  Vechi, locul de baștină a vrednicului de pomenire părintelui nostru Sofian (Boghiu), mare duhovnic, teolog și mărturisitor.

Satul Cuconeștii Vechi a dispărut odată cu alte zeci de localități de pe ambele maluri ale Prutului între anii 1971 -1973 în urma construcției nodului hidrotehnic de la Costești – Stânca. O treime din teritoriul satului a fost înghițită de apele barajului, iar localnicii din această localitate cu vechi tradiții au fost nevoiți să se mute cu traiul în localitățile învecinate din cauza ridicării nivelului apei.

Părintele Sofian a vizitat cu câțiva ani înainte de plecarea în veșnicie, acest frumos ținut în care s-a născut și a crescut până la vârsta de 14 ani – Cuconeștii Vechi, comparând cele văzute pe malurile Prutului cu Marea Galileeii:

Eu sunt născut în Basarabia, pe malul Prutului, într-o fostă comună numită Cuconeștii Vechi. Acum, satul nostru nu mai este… a fost înghițit de apele Prutului. S-a făcut mai jos o hidrocentrală pe Prut și au fost dislocate vreo zece comune de pe ambele maluri ale Prutului, între care și comuna noastră… am fost acum doi ani acolo, pe malul Prutului și era un noian de ape, ca un fel de mare – eu am fost în Țara Sfântă și am fost pe la marea Marea Ghenizaretului (Marea Galileii), în partea de Nord a Palestinei – și parcă eram în fața Mării Ghenizaretului, vedeai cu ochii numai apă, dar se vedeau și celelalte maluri… așa încât tot ce-a fost legat de copilăria mea, biserică, școală, în afară de casa părintească, rudenii, prieteni, totul s-a șters, înghițit de aceste adâncuri.

Un Pelerinaj ca o chemare, de la Chișinău trecând pe la Cuconeștii Vechi – Marea Galileii a Basarabiei, patria părintelui Sofian și ținând calea la ”Ierusalimul neamului românesc” – Mănăstirea Putna. Un traseu cu totul neexploarat, dar atât de profund pentru noi cei care iubim comorile nepieritoare ale Bisericii și neamului nostru.

Am descoperit Cuconeștii Vechi – Galileea Basarabiei, încă în copilărie, când mergeam cu tata la pescuit după sârma ghimpată – un gard instalat de sovietici la hotarul pe Prut dintre România Socialistă și RSS Moldovenească, gard cu ghimpi care a căzut abia în primăvara anului 2010, primăvară în care am simțit o deosebită chemare pentru redescoperirea acestor locuri uitate mai bine de patru decenii. Atunci în 2010 am mers pentru prima dată, bucuroși că a că a căzut sârma ghimpată și am aprins în Săptămâna Luminată prima lumânare după patruzeci de ani la cimitirul din Cuconeștii Vechi de pe malul Prutului, căruia abia de i se mai vedeau urmele.

Exact peste un an pe locul unde am aprins prima lumânare cu Ajutorul Domnului am ridicat o Troiță de fier la intrarea în cimitirul Cuconeștilor și am slujit prima Panihidă pentru strămoșii osemintele cărora odihnesc aici de secole. De atunci ne-am propus să mergem tot înainte pe calea redescoperirei istoriei uitate a acestor locuri binecuvântate, istorie ascunsă zeci de ani după sârma ghimpată…

Și iată-ne în zorii dimineții ajunși la Cuconeștii Vechi – un loc cu o încărcătură duhovnicească deosebită, care ne întâmpină cu o panoramă fantastică – o stâncă imensă de pe care se poate cuprinde cu ochiul frumusețile Prutului pe o distanță de câteva zeci de kilometri.

Anul trecut, în data de 7 octombrie de ziua dragului nostru părinte Sofian, pe vârful acestei stânci cu stăruința membrilor Asociației Culturale Noua Galilee din care fac și eu parte sa reușit instalarea unei Troițe de piatră de Cosăuți, precum și amenajarea unui memorial în granit în memoria Arhimandritului Sofian și a unei terase în stâncă de pe care se pot admira cele două maluri ale Prutului.

De la memorialul părintelui Sofian coborâm mai în vale unde găsim două case bătrânești care sunt ca niște mărturii a satului vechi. În una din aceste case se intenționează amenajarea muzeului „Cuconeștii Vechi – Casa părintelui Sofian”.

Dacă în România personalitatea părintelui Sofian este una arhicunoscută în mediile duhovnicești, în Republica Moldova practic foarte puțin se cunoaște despre acest mare basarabean, care la vremea sa a fost supranumit Apostolul Bucureștilor. Însă cel mai paradoxal este, că până nu demult acest mare duhovnic rugător, propovăduitor şi mărturisitor, era practic dat uitării în locurile sale de obârșie la Cuconeștii Vechi.

Mergem mai aproape de malul Prutului, în cale ne apare un postament din piatră cu o imagine gravată a unei biserici. Recent, membrii Asociației culturale „Noua Galilee” au identificat locul bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din s. Cuconeștii Vechi,  distrusă de „bezbojnici”  în vremurile de tristă amintire.

În această biserică  a făcut primii pași către Dumnezeu vrednicul de pomenire, părintele nostru Sofian (Boghiu). Tot aici,  a învățat ce înseamnă a trăi creștinește,  marele savant Nicolae Moroșanu, care,  la fel s-a născut și a crescut pe malurile Prutului.

Astăzi despre biserica din Cuconeștii Vechi numai pietrele mai vorbesc…

După un Tedeum de călătorie săvârșit pe ruinele bisericii Cuconeștene ne-am făcut semnul crucii și a am purces mai departe în drumul nostru către ctitoria voievodală a Sf. Binecredinciosului nostru Voievod ștefan cel Mare. Harta Google Map ne arată de la Cuconeștii Vechi până la Putna o distanță de 208 kilometri.

Trecem vama moldo-română pe la Costești-Stânca. Vameșii ne întreabă insistent de țigări și alcool. Le zic că sunt preot și că mergem să ne închinăm la Mănăstirea Putna. Avem cu noi o băutură nouă, mai presus de toate băuturile, le scot din geantă și le arăt Biblia. Vameșii se uită puțin nedumeriți unul la altul și ne lasă să trecem.:)))

Botoșani, Suceava, Rădăuți în mai puțin de două ore iată-ne ajunși la porțile citadelei monahale Putna…

Avem o misiune aparte și anume de a comunica preacuviosului părinte stareț Melchisedec bucuria noastră legată de Cuconeștii Vechi. Chiar dacă eram aproape convins că nu vom reușui să intrăm în stăreție, unde lumea așteaptă și câte 3-4 ore pentru a discuta pe viu cu preacuviosul părinte, totuși am mers înainte… și Slavă Domnului l-am găsit pe părintele Melchisedec în biroul său parcă ne aștepta să venim.

Nici țipenie de om pe lângă stăreție, unde de obicei așteaptă zeci de pelerini pentru a intra la părintele.

Eram nespuși de bucuroși și i-am mărturisit și părintelui Melchisedec scopul pelrinajului nostru și anume de a-l invita în data de 7 octombrie de ziua părintelui Sofian pe malul prutului la Cuconeștii Vechi, pentru a săvârși împreună o panihidă pentru acest mare duhovnic și mărturisitor și pentru a paricipa la festivitatea prilejuită deschiderii centrului cultural-istoric Cuconeștii Vechi.

Părintele Melchisedec care i-a fost mai bine de 20 de ani fiu duhovnicesc părintelui Sofian, mai mult ne-a ascultat decât a vorbit, iar spre final ne-a binecuvântat și ne-a zis că va fi onorat să se roage pentru părintele Sofian Duhovnicul său la locurile de obârșie a acestuia.

Starețul Putnei nu ne-a lăsat să ieșim de la el fără daruri… Am primit mai multe cărțulii și reviste Familia Ortodoxă. Totodată părintele stareț la plecarea noastră ne-a binecuvântat să mergem să ne întărim trupește la trapeza mănăstirii, lucru pe care noi am încercat să-l refuzăm din lipsă de timp.

Intenționam să plecăm fără a trece pe la trapeză, dar… ajunși în fața mașinii, ne-am chinuit mai bine de 40 de min să deschidem ușile mașinii, pentru ca în momentul când în disperare ne gândeam să spargem sticla pentru a deschide, ușa s-a deschis de la cheie… Lecția neascultării am însușit-o pe loc, nu ne-am mai grăbit nicăieri și am mers conform binecuvântării la trapeză, după care mulțumind Domnului și părinților bucătari pentru ospitalitate am purces la drum.

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

Preot Mihail Bortă,

Un Pelerinaj ca o chemare. De la Cuconeștii Vechi, la Mănăstirea Putna

Va urma…