Un program din cinci puncte pe care respectându-l eşti angajat în relaţia cu Dumnezeu
9:00, joi, 6 martie, 2014 | Cuvinte-cheie: liturghie, noul testament, post, rugăciune, spovedanie, Teofil Pârâian
Primul punct de program e prezenţa la biserică, la Sfânta Liturghie în dumineci şi sărbători, pentru că acolo ne aflăm în cuprinsul împărăţiei lui Dumnezeu, ne împărtăşim de binecuvântările Lui, date nouă prin mijlocire preoţească, slujim împreună cu slujitorii sfinţiţi, aducând lui Dumnezeu cântare şi închipuindu-i pe heruvimi, fiind de fapt şi împreună cu ei, pentru că în biserică fiind împreună cu ceilalţi creştini ne putem ruga împreună, întărim comuniunea noastră întreolaltă şi cu Dumnezeu constituindu-ne ca Trupul cel viu al lui Hristos, pentru că în biserică, în timpul sfintelor slujbe, suntem în „Cerul cel de pe pământ”, ne pregătim pentru atmosferă din veşnicie, pregustăm bunătăţile viitoare. Cineva care nu merge la biserică nici nu e considerat de părintele la „credincioşi”, iar dacă cineva vrea să fie credincios, trebuie neapărat ca în „Ziua Domnului” să fie acolo unde vrea Dumnezeu să fie. Se înţelege că cei bolnavi care nu pot împlini această obligaţie sunt scutiţi de ea.
„Să începi ziua cu Dumnezeu şi s-o sfârşeşti cu Dumnezeu” este al doilea punct al programului care concret înseamnă rugăciuni de dimineaţă şi rugăciuni de seară, aici incluzând şi rugăciunile înainte şi după mese. Aceasta pentru că în momentele principale ale zilei credinciosul să se pună în faţa lui Dumnezeu şi sub protecţia Lui, să ştie că tot ce face este cu ajutorul lui Dumnezeu, că tot ce are vine din darul lui Dumnezeu. Când nu se poate mai mult, cel puţin un minim de cinci minute acordate lui Dumnezeu, oricât de „grăbit” sau „ostenit” ar fi omul, nu-i prea mult. Dacă cineva crede în Dumnezeu nu se poate să nu aibă şi un timp anume pentru Dumnezeu.
Al treilea punct este „citirea a două capitole din Noul Testament în fiecare zi„, pentru că nu are cineva putinţa de a se raporta la Dumnezeu fără a şti ceva despre El, despre modul în care poate intra în legătură cu El.
„Rugăciunea de toată vremea” e al patrulea punct al programului. Aceasta pentru că omul e o fiinţă gânditoare şi toate ale omului pornesc de la gândul omului. Pentru că nu noi ne mântuim ci Hristos ne mântuieşte, cerem aceasta printr-o rugăciune scurtă: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)”, rugăciune pe care o repetăm mereu în minte încercând să o unim cu respiraţia pentru ritmizare.
Al cincilea punct este „Postul” după rânduiala Bisericii Ortodoxe, care se face în vederea disciplinării noastre interioare, disciplină ce o urmărim şi prin rugăciunea de toată vremea.
Extras din Părintele Teofil Părăian, Gânduri bune pentru gânduri bune, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1997