Unei mame îndurerate, despre copiii răi

Vă plîngeţi de copiii dumneavoastră – vai, de copiii pe care i-aţi născut! Pe lîngă şcoala obişnuită, le-aţi plătit profesori particulari de pian şi franceză. Acum vă înnebunesc la cap cu pianul, iar cînd vorbesc între ei franţuzeşte rîzînd, simţiţi că îşi bat joc de dumneavoastră. Într-o sîmbătă aţi vrut să mergeţi la cimitir ca să faceţi un parastas fiului mai mare, care a pierit în război. Aţi adus acest lucru la cunoştinţa copiilor dumneavoastră. Lor însă nici că le-a păsat de parastasul dumneavoastră, ci din pat s-au dus drept la pian şi au început să cînte. „Copii”, aţi spus, „astăzi nu se cîntă, astăzi îi facem parastas răposatului Mirko”. „Păi, uite, cîntăm un marş funebru!” , au răspuns ei, rîzînd în hohote. Şi aţi plecat singură, ca „de la mormînt la mormînt”, cum spuneţi dumneavoastră, plîngînd şi tînguindu-vă tot drumul.

Ah, dacă aţi fi luat la vremea potrivită un profesor particular pentru copii dumneavoastră ca să-i înveţe să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu! Aţi fi avut acum copii, nu maimuţe şi papagali. Căci şi maimuţele învaţă să cînte la pian, iar papagalii învaţă să vorbească, dar să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu pot să înveţe numai fiii şi fiicele oamenilor.

Se povesteşte că o boieroaică a mers la Sfîntul Serafim de Sarov şi s-a plîns că profesorii îi învaţă slab copiii limba franceză, întrebînd ce să facă. La care sfîntul i-a răspuns:

– Tu, matuşka, mai bine învaţă-i pe copiii tăi să se roage lui Dumnezeu, iar franceză o să înveţe lesne mai tîrziu.

Aşadar, copiii trebuie învăţaţi în primul rînd ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învaţă în copilărie nu se uită uşor. Lucrurile secundare pot fi învăţate şi mai tîrziu; dealtfel, chiar dacă se uită, pierderea nu este atît de mare. Dar dacă lucrurile cele mai importante nu sînt învăţate, ori sînt învăţate slab, ori sînt învăţate şi uitate, sunetul pianului înăbuşă rugăciunea, iar vorbitul pe franţuzeşte e întrebuinţat spre batjocorirea părinţilor!

Bunul Dumnezeu să vă ajute. Acum este anevoie de dat un sfat. Cînd inima se tulbură este mai greu de limpezit decît cel mai tulbure torent. Răbdaţi şi rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru copiii dumneavoastră. Prin răbdare se prea poate să-i faceţi, puţin cîte puţin, să se ruşine, iar prin rugăciune veţi dobîndi ajutor de la Cel Atotputernic ca să se limpezească inima copiilor dumneavoastră. Mai întîi însă trebuie să faceţi pocăinţă pentru faptul că nu i-aţi învăţat pe copiii dumneavoastră în primul rînd legea Lui.

Fii am născut şi am crescut, iar ei s-au lepădat de Mine (Is. 1,2).

Din „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Sf. Nicolae Velimirovici, Ed. Sofia, Bucureşti 2003