Urcuș spre inviere!

Pentru păcate grele și-a noastră mîntuire

Ne-atins de măreția adîncurilor firii,

Mîntuitorul rabdă o dură răstignire

Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii.

 

Cu lacrimi El oftează și sufletu-i suspină,

Și stînd întins pe cruce se roagă întristat,

Inima rău îl doare, de jale-i este plină,

Căci de poporul Său El astăzi e trădat.

 

Se-aude un sunet lung, pămîntu-n El vuiește

Și cerul se deschide, poporul e uimit,

Dar nimeni nu știa acum că se-mplinește

Rostul venirii Lui pe-al nostru crud pămînt.

 

Se așternuse piatra pe-al Domnului mormînt

Durere nesfîrșită și lacrimi mai curgeau,

Și fără Împaratul lumii, pe pămînt,

Ore în șir treceau, dar, vai, cum mai treceau.

 

Cu flori, cu mir, cu lacrimi și suflet trist veniră

La mormîntul Său, Maica a treia zi,

Și lîngă Ea deodată un înger se iviră –

Cu-n glas blajin și moale El Maicii îi șopti:

 

O, Maică și Fecioară, te rog, Tu nu mai plînge,

Ce sa-ntîmplat, îți zic, e-adevărat,

Dar șterge-ți lacrima ce pe obraz se frînge,

Căci Fiul tău nu-i mort, El a-nviat!

 

Iisus a Înviat, mormîntul s-a deschis,

Iar moartea Sa se pierde-n toată firea,

Iubiții mei creștini, nu este doar un vis,

Vedeți minune mare ce v-a înlemnit uimirea.

 

Spre bolta minunată-a cerescului cuprins

Mîntuitorul pleacă, și-arată biruința,

Și părăsind pămîntul, nu lasă-un foc nestins,

El lasă-n urma Lui: nădejdea și credința.

 

Deci, nu mai plîngeți oameni, căci Cel nevinovat

Nu este mort. Prin jertfe mari de Sine,

De moartea sufletească pe noi El ne-a scăpat

Și ne-a-nvățat să facem doar faptele de bine.

 

E sărbătoare mare. Slăviți-L pe Hristos

Cu moartea Sa pre moarte călcînd a Înviat,

Prin rugă, fapte bune, să-i ducem Lui prinos

Căci prin minunea Sa pe noi ne-a bucurat.

 

Cîntați cu bucurie, căci binecuvîntat

E neamul nostru. Doamne, minune-mpărătească:

E Paștile! Strigați: Hristos a Înviat!

Și pacea între oameni, iubirea să domnească!

 

Grăjdean Doina

Elevă, Liceul Meșterul Manole, s. Sălcuța