Vă rog, spuneţi tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort!

 „Atunci când te confrunţi cu o sarcină nedorită, probabil că prima soluţie care-ţi vine în minte este aceea de a scăpa de copil. Dar este avortul cea mai bună variantă? Este aceasta şi decizia inimii tale? Te-ai gândit şi la alte opţiuni? Crezi că păstrarea copilului sau adopţia pot fi soluţii şi pentru tine? De ce vrei să avortezi? Poate că te temi de ceea ce vor spune cei din jurul tău când vor afla că eşti însărcinată; poate crezi că este o condiţie pentru salvarea relaţiei cu partenerul tău (tatăl copilului tău); poate consideri că nu este timpul potrivit să ai un copil sau poate te temi de reacţia părinţilor tăi. Pot fi şi alte motive. Dar pot fi oare acestea atât de importante încât să te determine să decizi moartea unei fiinţe care nu are nici o vină că există şi care depinde în totalitate de alegerea ta?

Îţi dai seama că două vieţi sunt în joc: a ta şi a copilului tău? Întârzierea numai cu o săptămână a menstruaţiei şi rezultatul pozitiv la testul de sarcină înseamnă deja trei săptămâni de sarcină. Acum inima copilului tău bate. Nu poţi ignora faptul că viaţa copilului începe în momentul concepţiei! Eşti sigură că vrei să salvezi viaţa ta cu preţul altei vieţi?

Ce este avortul? Procedura de avort se realizează în România preponderent prin chiuretaj. Consecinţele imediate ce pot apărea sunt: dureri, perforarea uterului, hemoragie, iar ca efecte secundare apar infecţii uterine, sterilitate etc.

Sentimentul de uşurare resimţit imediat după avort este înlocuit de ani grei de suferinţă şi regret. Vor apărea sentimente de vinovăţie, mânie, tristeţe şi disperare, stări depresive, coşmaruri, sentimentul de pierdere şi gol interior.

Nu crezi că păstrarea copilului ar putea fi o soluţie pentru tine? Te-ai gândit la bucuria pe care ţi-ar putea-o da un copil, nu numai ţie, dar şi partenerului tău sau părinţilor tăi, mai târziu?

Ştii că atunci când perspectiva unei căsătorii nu există, sau situaţia materială este cu adevărat un obstacol, există totuşi o şansă pentru copilul tău: adopţia? Sunt foarte multe cupluri care îşi doresc un copil şi nu-l pot avea. «Sacrificiul» de a-ţi da copilul spre adopţie merită asumat în comparaţie cu varianta avortului. Copilul tău are şansa de trăi, iar tu nu vei purta pe umeri povara unei ucideri. Tu îi poţi oferi copilului tău şansa de a trăi!

Mărturii ale unor femei care au făcut avort

«Nu aş mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur. Mi-am avortat copilul. O dată cu el a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viaţă. Astăzi nu aş mai lua o astfel de hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am coşmaruri în care îmi apare o fetiţă care fuge spre mine cu braţele întinse şi întreabă mereu: De ce, mămico? De ce? Apoi mă trezesc udă de transpiraţie. Acest vis şi privirea fetiţei mă urmăresc continuu de când am avut acea intervenţie. De ce numai eu sunt pedepsită pentru fapta mea, nu şi fostul meu prieten, deşi a fost şi el părtaş? Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gândiţi-vă foarte bine ce faceţi, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt…, nu permiteţi nimănui să vă constrângă, pentru că viaţa voastră va fi distrusă. Nu faceţi aceeaşi greşeală ca mine!» (Judith).

«De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Toţi cei care m-au sfătuit să fac avortul în urmă cu doi ani – doctorul, consilierul, părinţii, prietenele şi soţul meu – m-au asigurat că aşa e cel mai bine pentru mine şi pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă înţelege! Vă rog spuneţi tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort! Dureri cumplite îmi chinuiesc trupul şi sufletul. De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma?» (Jutta).

Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Matei 18, 5)” .

*

Iată o mărturie care îi poate pune pe gânduri pe tinerii care se gândesc că avortul e un simplu accident, lipsit de importanţă. Este vorba de un fragment dintr-un interviu luat doctorului Stoian Adaşevic din Belgrad (Serbia):

„- Dr. Adaşevic, sunteţi un cunoscut specialist în obstetrică-ginecologie din Belgrad, dar din 1988 nu mai faceţi avorturi. Ba chiar aţi devenit un mare adversar al lor. Pregătiţi întemeierea Asociaţiei pentru protecţia vieţii umane şi a familiei. Însă vreme de 6 ani aţi efectuat aproximativ 60.000 de avorturi. Odată chiar aţi afirmat: «Am ucis un oraş ca Smeredvo».

– Cred că oraşul Smeredvo are mai puţini cetăţeni, aproximativ 45.000. Am ucis fără să ştiu ce fac! Dar am înţeles că nu am dreptul să ucid, nici ca soldat, nici ca ginecolog, şi cu atât mai puţin ca «ucigaş plătit», care aşteaptă după colţ. Am înţeles că este vorba de o fiinţă umană ca şi mine. După «legea creştină» n-am dreptul să ucid fiinţa umană, născută sau nenăscută. În viaţa umană există schimbări cantitative şi calitative. Una dintre schimbările calitative este începutul vieţii umane, prin unirea a două celule, masculină şi feminină, într-o singură fiinţă. Când vedem aceasta, înţelegem că din momentul fertilizării până la moarte fiinţa umană este aceeaşi.

– Aţi încetat avorturile. Vreun fapt concret a avut influenţă asupra deciziilor dumneavoastră?

– S-a întâmplat când una dintre rudele mele a venit cu logodnica lui. Când am început să fac acest avort, la început am scos «mâna» care a căzut pe faţa de masă care era plină de tinctură de iod şi «mâna» a început să se mişte deoarece un nerv a căzut în tinctură şi astfel a dat comandă «mâinii» să se agite. Înainte de a-mi continua lucrul am găsit ceva pe dibuite şi mi-a trecut prin minte: «Nu mi-ar plăcea să fie un picior». De fapt, era un «picior». Mi-am concentrat toată atenţia să nu cadă în alcool. Dar în acel moment ceva s-a răsturnat şi câteva instrumente au căzut cu zgomot. Am tresărit şi am scăpat «piciorul» care a căzut pe masă şi nervul a atins alcoolul. Acum şi «piciorul» se mişca. Am continuat şi am prins din nou ceva. Era «inima» care zvâcnea… Mi-aduc aminte că o soră m-a întrebat dacă mă simt rău. În faţa mea zăcea «inima» care mişca. Vedeam mişcările «piciorului» şi «mâna» care se contractau. Numai cu vreo zece minute înainte, pe ecranul ecografului văzusem totul funcţionând… Din acel moment m-am cutremurat şi am înţeles că avortul este într-adevăr ucidere!!!”

Extras din Extras din Tinerii şi sexualitatea – Păcate noi, păcate vechi (Editura Egumeniţa, 2005