Vindecarea sufletului o face numai Dumnezeu

– Cum vedeți psihanaliza?

– Ca pe o compresie pe un picior de lemn, compresie cu camfor pe un picior de lemn, dar să nu credeți că nu face bine. Pentru că, uneori, bieții de noi ne simțim mai bine autosugestionându-ne (sunt tehnici de autosugestie) însă, vorbind serios, psihanaliza este lucrare riscantă pentru că se pătrunde în taina omului, se pătrunde în boala omului fără Doctor, fără Vindecător, fără Dumnezeu, fără Mântuitor. Apoi, se întâmplă cu adevărat ca prin psihanaliză, cineva să se vindece psihic, să-și vindece rănile emoționale și să se simtă mai bine. Și e un lucru minunat. Dar, să nu uităm că vindecarea sufletului în taina lui o face Dumnezeu.

Citeam în ziarul de ieri, unde era anunțată întâlnirea noastră, despre o doamnă conferențiar, care învăța omul să-și desfacă mintea și apoi să o facă la loc. Acest lucru face psihanaliza. Spunea un părinte că atunci când omul se duce la psihanalist, pleacă de acolo convins că-l urăște pe tatăl lui și ar trebui să-l omoare (simbolistic) pentru a fi fericit (complexul Oedip), iar când se duce la duhovnic (după ce l-a omorât pe tatăl lui), pleacă cu sufletul ușurat și cu nădejde în iertarea și vindecarea sufletului. Aceasta este diferența dintre psihanaliză și Biserică. Sunt încercări ale minții umane care, tot cu darul lui Dumnezeu, (pentru că toți oamenii au în ei darul lui Dumnezeu din naștere, din creație, și lucrează în ei Duhul, uneori, și de multe ori și în afara Bisericii) ajută omul aflat în suferință, dar nu-l poate scoate din suferința de a fi fără Dumnezeu, de a nu deveni ceea ce a fost chemat să devină.

Din Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Editura Doxologia, Iași, 2012