Vizita patriarhului Kiril ar putea fi acul care va sparge buba transnistreană

Chestiunea Transnistreană este o bubă care a copt, iar vizita patriarhului Kiril ar putea fi acul care să o spargă. Cît puroi va țîșni și pe cine va stropi, e greu de prevăzut. Una este cert, că arătatul limbilor și țevilor de tanc nu mai poate fi tolerat ca o stare normală între Chișinău și Tiraspol.

O jurnalistă mă întreabă ieri stupefiată: Moldova ar putea pierde Transnistria? Moldova nu poate pierde Transnistria, pentru că nimeni nu poate pierde ceea ce nu are. Moldova nu are nici un control asupra spațiului din stînga Nistrului, iar felul în care se primenește orașul Bender cu ocazia vizitei patriarhului arată că Chișinăul a pierdut ireversibil și o bună parte din dreapta Nistrului. Despre ce fel de Moldovă putem vorbi la Bender, dacă eu de 15 ani intru în oraș prin vamă și cumpăr pește și pătrunjel pe bani transnistreni? Transnistria e mult mai mare decît se afirmă la televizor și, îndeobște, la televizor se spun numai minciuni despre Transnistria.

Dacă politicienilor și comentatorilor de la Chișinău li s-ar interzice să vorbească public despre Transnistria, să facă din discuțiile interminabile și provocările jenante colac de salvare mediatic ori de cîte ori intră într-un nou blocaj economic, atunci clasa politică ar dispărea. La Chișinău, atunci cînd un prim-ministru este prins în flagrant cu fapte penale, pînă în seara e gata o nouă bombă cu Transnistria. Că s-au împins doi șoferi la Varnița, că în Tiraspol steagul este roșu, că, vezi Doamne, acolo există vamă și vameși, dar noi nu-i recunoaștem. Recunoaștem numai vama noastră, pusă la 100 de metri mai încolo, cu vameși bravi care borfăiesc torbele sărmanelor femei de la Hîrbovăț și Hulboaca pentru a găsi acolo cîteva perechi de șlapi, ciorapi și haine chinezești cumpărate de la Odesa de la km 7.

Într-o noapte, după ce am trecut vama spre Chișinău, am văzut două femei mergînd pe jos cu torbe de rafie în spate. Se zburlea a ploaie și eu am oprit și le-am luat. Mi-a fost greu să le conving, pentru că sărmanii moldoveni se tem să urce în mașini, de teamă că trebuie să plătească bani, iar bani nu au. Banii trebuiau să și-i scoată din vînzarea la tîrg a șlapilor cu care erau pline torbele de rafie. Le-am spus că e pe gratis și să se urce mai repede că mă grăbesc. Dar n-am mers mai mult de 50 de metri, pentru că am fost oprit de vameși, bravii vameși moldoveni ai lui Leancă și Filat. Se vede că ei cunoșteau femeile și le-au dat jos cu brutalitate, ca și cum ar fi prins vreun grup de traficanți sau pe Filat însuși ducînd vreun conteiner cu țigări. Eu am dat mașina pe dreapta, să aștept pînă termină percheziția. ”Dumneavoastră, părinte, puteți pleca” – mi-a zis vameșul. ”Eu nu pot pleca – îi răspund, noi sîntem împreună”. ”Plecați, că noi trebuie să facem act”. ”Eu stau aici pînă terminați, căci cred că faceți ceva legal, iar în țara mea este legal să mă deplasez liber, chiar dacă am o torbă cu șlapi chinezești în spate, în valoare de 30 de dolari”. A început ploaia, iar eu, impresionat de-a lungul vremii de cuvîntările politicienilor despre nerecunoașterea vămii transnistrene, n-am mai răbdat și i-am luat la ocărît pe bravii vameși moldoveni, așa, popește. Să nu se supere alți vameși și polițiști, dar le-am zis: ”Voi, băieți, nu sînteți născuți din mame, ca toată lumea, dar cred că ați crescut în grădină, ca sfecla, că n-aveți suflet omenesc în voi”. Acestea zicîndu-le, mi-am luat femeile cu tot cu torbe și am plecat, că eram în țara noastră, doar că vameșii erau moldoveni.

Problema transnistreană este o problemă doar a oamenilor simpli. Politicienii de la Chișinău beau coniac Kvint la Tiraspol, se distrează, fac afaceri, au imobile. Din acest motiv, conflictul le este necesar. Dar el trebuie dezumflat, spart, ca oamenii să-și poată vedea de viața lor, de călătoriile lor, de credința lor.

Am toată convingerea că doar biserica poate împăciui cele două maluri ale Nistrului, iar vizita patriarhului Kiril este un eveniment capabil să demareze acest proces. Am afirmat că e posibilă înființarea unei mitropolii la Tiraspol, dar nu am zis nimic nou: e un scenariu discutat chiar și în presa națională încă din 2001. Că vizita patriarhului și tot arsenalul politic pe care îl presupune ea va aduce și o notă de imprevizibil și de critici, e normal. Dar la asta m-am referit cînd am zis că buba transnistreană ar putea să se spargă și puroiul să țîșnească.

Fără îndoială, e un moment istoric în sensul de nouă etapă de regîndire și repoziționare geopolitică a spațiului transnistrean. Prin vizita patriarhului la Tiraspol, Transnistria va înceta să mai fie văzută doar ca un depozit de tancuri și coniac, ci se va înfățișa și ca spațiu spiritual și încă unul vrednic de o atenție deosebită din partea primului ierarh. Din păcate, Chișinăul nu a făcut nimic pentru a spiritualiza dialogul cu Tiraspolul și din această cauză a pierdut.

Egumen Savatie Baștovoi

Sursa: http://noulneamt.md/