Voi, despre ce cale întrebaţi?

„Călător şi oaspete sânt pe acest pământ.” Aşa ziceau bătrânii. Aceasta era concepţia lor limpede, simţul drept al vieţii acesteia. Această concepţie s-a înceţoşat în vremurile noastre; acest simţ al realităţii a slăbit. Vai nouă, fraţilor!

Acelea sânt lucrurile de căpătâi – cu adevărat de căpătâi. Cum de le-am lăsat să se înceţoşeze, ca un geam prin care nu se mai vede nimic? Cum de le-am lăsat să slăbească, încât nu mai putem spune ce suflă dinspre Răsărit şi dinspre Apus? Am uitat că sântem călători şi nu mai întrebăm pe nimeni calea, ci ne-am făcut vatră în mijlocul drumului, ca pentru mii de ani; din pricina aceasta, batjocorita soartă ne calcă cu maşina ei.

Am uitat că sântem oaspeţi, că ne-am desfăcut bagajele în casă străină, într-un han, şi ne purtăm ca şi cum noi am fi zidit hanul. Din această pricină ne bate mâna nevăzutei Gazde, şi ne doare, ne tot doare. Dar, plângând din pricina lui Dumnezeu, urmăm totuşi jocului nostru.

Veţi spune: Dar noi întrebăm care e calea! Pe cine întrebaţi? Când doi călători merg întâia dată pe un drum, şi se întreabă unul pe celălalt care este calea, veţi spune că au înnebunit. Aşa se întâmplă cu popoarele aşa-zis moderne, acele popoare care vor mai degrabă să se numească moderne decât Creştine. Pentru ele, calea sfântă e un loc de plimbare, iar această lume, acest sfânt lăcaş al Domnului, este un han de beţivi, pentru aşa-zise petreceri – de fapt, pentru un dans înainte de moarte.

Cine ne va arăta calea?

Despre ce cale întrebaţi?

În Biblie sânt înfăţişate toate căile: calea sfântă şi calea nesfântă, calea dreaptă şi calea greşită, calea adevărului şi calea minciunii, calea dreptăţii şi calea nedreptăţii, calea luminii şi calea întunericului, calea milostivirii şi calea răutăţii, calea mântuirii şi calea pierzaniei, calea fiilor lui Dumnezeu şi calea potrivnicilor lui Dumnezeu.

Vom numi pe scurt calea dreaptă, „cale sfântă,” iar cealaltă, „cale nesfântă.”

Deci, despre ce cale întrebaţi?

Dacă întrebaţi despre calea sfântă, atunci întrebaţi-l doar pe Domnul, şi El vă va arăta calea sfântă. Iar dacă întrebaţi despre calea nesfântă, atunci întrebaţi-vă pe voi înşivă, întrebaţi-i pe tovarăşii voştri de drum, care ştiu la fel de puţin cât ştiţi şi voi, întrebaţi-i pe ghicitori şi pe vrăjitori, care învaţă de la cel ce s-a lepădat de Dumnezeu şi stă în întunericul adânc şi veşnic ca să înşele lumea.

Cu adevărat, fraţii mei, generaţia noastră se aseamănă unor călători căzuţi sub o vrajă. Oare nu e firesc ca aceia ce călătoresc pe un drum necunoscut să întrebe care e drumul pe unul ce ştie, adică a mai mers pe acea cale, de la un capăt la altul? Aceasta este cu totul firesc pentru cei nevrăjiţi. Dar cei vrăjiţi călătoresc împreună şi se întreabă unul pe altul de drum, măcar că şi cunoaşterea lor despre drum e de fapt o  necunoaştere.

O, fraţii mei, pentru ce a lăsat Europa calea cea dreaptă şi a rătăcit în pustia de nestrăbătut? Pentru că s-a îndepărtat de la Hristos cel Călăuzitor, şi a început să întrebe de cale pe filosofii săi, pe căpeteniile sale, pe politicienii săi, pe cărturarii săi, pe toţi ceilalţi neştiutori ai săi şi pe ghicitori.

Europa nu-l mai întrebă calea pe Cel ce s-a pogorât din cer şi s-a înălţat din nou la cer, pe Cel ce şi-a vărsat pentru Europa sângele  – ci s-a învăţat să întrebe care e calea pe cei ce se întrec să fie călăuze, ale căror sfaturi se plătesc.

Prorocul Isaía, plin de Duhul lui Dumnezeu, a văzut viitorul omenirii – şi ce a văzut acolo? Acolò va fi cale curată, şi cale sfântă se va chema, şi nu va trece acolò necurat, nici va fi acolò cale necurată; iar cei risipiţi merge-vor pre dânsa şi nu vor rătăci. (Isa. 35:8). Demult s-a despărţit Europa de acea cale sfântă – s-au făcut o mie de ani. Nu se poate întoarce uşor la acea cale, căci acea cale sfântă e numai a lui Hristos.

Una singură e calea cea sfântă, dar sute sânt căile nesfinte. Mâna Domnului loveşte toate căile, însă o miluieşte doar pe una singură. Pe toate căile satana îl întovărăşeşte pe om, însă Hristos o face doar pe o singură cale, pe calea sfântă.

Fraţii mei, calea cea sfântă a Domnului nici nu e neumblată, nici nepietruită, nici nemarcată, ca să ne putem plânge că nu o vedem sau nu o cunoaştem. Pe această cale au trecut sfinţii apostoli, sfinţii mucenici şi mărturisitori, sfinţii împăraţi Creştini şi patriarhi, sfinţii pusnici şi sihaştri, şi alte mii şi mii, milioane şi milioane. Nu puteţi spune că nu ştiţi această cale. Aceasta e cea mai cunoscută cale din istoria Creştinilor şi din istoria neamului vostru. Pe calea sfântă, Dumnezeu blagosloveşte norodul Său sfânt. Amin.