Vreau să mă fac călugăriţă

– Aş dori să merg la mănăstire. Nu ştiu dacă se poate, nu ştiu unde să merg, ce condiţii trebuie să îndeplinesc, cu ce să merg şi cum să procedez. Cu recunoştinţă şi mulţumire şi pentru acest site şi pentru efort. Doamne ajută!  (Cristina)

– Dacă vreţi cu adevărat să vă faceţi călugăriţă, atunci lumea întreagă să se împotrivească şi nu va putea nimic. În primul rând, vă recomand o analiză atentă şi aprofundată a fiinţei voastre interioare. Călugăria este: dor nestins şi ceresc de a te uni cu Dumnezeu, iubire feciorelnică de Hristos, vocaţie de Mireasă a Mirelui nemuritor, căutare a liniştirii şi rugăciunii, dorinţă de a fugi de lume cu tot ce înseamnă ea, pocăinţă până la moarte, ascultare necondiţionată de stareţă şi de părintele duhovnicesc, sărăcie de bună voie şi nevoinţă a trupului, rugăciune neîncetată şi pravilă respectată cu sfinţenie, feciorie a trupului până la moarte. Călugăria nu este: un refugiu în calea deziluziilor, o reţetă pentru îndrăgostiţii iremediabil sau înşelaţii în dragoste, nu e o cale a comodităţii sau a lipsei de implicare socială sau familială, un apanaj al lenei sau un eufemism al ignoranţei. În al doilea rând, trebuie să vorbiţi cu părintele duhovnicesc, el vă cunoaşte mai bine şi vă va spune ce este mai bine. Al treilea lucru, dacă cele două au avut rezultat favorabil: căutarea unei mănăstiri în apropiere, sau mai departe, mergeţi acolo, vorbiţi cu stareţa, ea vă va spune care sunt condiţiile de intrare în monahism. Trebuie să ştiţi că trei ani veţi fi sora de mănăstire, timp în care vă puteţi răzgândi cu privire la monahism. Dacă iubiţi copiii, plăcerile, posesiunile, sunteţi încăpăţânată, doriţi libertate, atunci se prea poate să nu fiţi de călugărie. Dacă iubiţi tăcerea, rugăciunea multă, singurătatea cu Dumnezeu, fecioria, munca, meditaţia la moarte, atunci dimpotrivă, sunteţi făcută pentru călugărie. Doamne milueişte. Succes. (Pr. Ioan Valentin Istrati)

sursa:doxologia.ro