Vrei să vezi cât de necreștin ești? Uită-te la cum îți crești copiii

De cauți un indicator care să arate cât de necreștin ești, uită-te la modul în care îți crești copiii. La mine, cel puțin, asta funcționează foarte bine.

Ieri i-am vorbit aspru copilului. O oră mai târziu, a fost obraznic, iar soția l-a corectat: „În casa noastră îl respectăm pe celălalt prin cuvintele noastre”, i-a zis. A trebuit să o întrerup și să-mi cer iertare chiar atunci, ca să nu o fac să pară ipocrită. Mai înainte nu-i arătasem fiului meu vreun respect, nici prin cuvinte, nici prin ton.

Mda. Vinovăție…

Exasperându-i pe copii

Atunci când tâlcuiesc sfaturile date de Apostolul Pavel cu privire la căsătorie, exegeții menționează faptul că Apostolul îi instruiește pe soți, îndeosebi să iubească, iar pe soții, să arate respect, pentru că dacă e să o ia razna, o vor face tocmai în aceste două direcții: bărbații devin reci, iar femeile nu mai arată respect.

Să aplicăm aceleași principii și taților. De două ori zice Apostolul, „Taților, nu-i zgândăriți pe copiii voștri”; în Epistola către Coloseni, el adaugă „ca să nu se descurajeze” (3, 21), în vreme ce Efesenilor le spune să nu-i provoace „spre mânie” (6, 4).

Atunci când i-am greșit băiatului cel mare, exact asta am făcut: l-am împins înspre frustrare și exasperare.

Am căutat comentarii patristice ale acestor versete, sperând să dau peste ceva surprinzător, dar majoritatea sar peste comentarea lor, și cred că fac asta pentru că nu prea mai e nimic de adăugat. Apostolul Pavel și Părinții n-au nevoie să dea multe sfaturi și multă învățătură aici pentru că lucrurile sunt clare: Ca părinți, sunteți înclinați să vă exasperați copiii. Nu o faceți !

Povața călugărului

Citesc sfaturile Bătrânului Porfirie despre creșterea copiilor din cartea Rănit de dragoste. Mă rupe. „Părinții trebuie să se dăruiască pe ei înșiși dragostei lui Dumnezeu”, zice. „Ei trebuie să devină sfinți în relația cu copiii lor, prin blândețe, răbdare și dragoste. Ei trebuie să pună un nou început în fiecare zi, cu o atitudine proaspătă, entuziasm reînnoit și dragoste față de copii”.

Fac eu asta, într-adevăr, sau le fac dosar copiilor, notându-le păcatele în loc să le iert ?

„Comportamentul copiilor”, zice Bătrânul, „nu este îmbunătățit prin pedepse, disciplină ori strictețe. Dacă părinții nu merg pe calea unei vieți de sfințenie și dacă nu se angajează în lupta duhovnicească, vor face mari greșeli și vor transmite mai departe defectele pe care le au în ei înșiși”. Un părinte trebuie să impună „măsuri disciplinare”, admite el, dar adaugă: „mai presus de toate, trebuie să te rogi”.

O, Doamne, miluiește!

Soluția este Harul

Citind astfel de povețe îmi dau seama de cât Har am, într-adevăr, nevoie. Pot să-mi corectez copilul toată ziua, dacă totul vine dintr-o inimă tare, nu voi face decât să i-o închid și pe a lui. Așa cum avertizează Apostolul Pavel, nu voi face decât să-l aduc la disperare sau mai rău.

Există în Biserica ortodoxă o rugăciune a părinților pentru copii care spune astfel: „Judecătorule drepte, care-i pedepsești pe copii pentru păcatele părinților lor, nu-i pedepsi pe copiii mei pentru păcatele mele, ci stropește-i cu roua Harului Tău. Amin”

Doamne, ajută-mă să-mi binecuvântez copiii în toate lucrurile și să-mi văd păcatele mele!

PS: Păcatele părinților

Un cititor îmi atrage atenția asupra folosirii cuvântului „pedepsești” în rugăciunea de mai sus. De fapt, paragraful se regăsește și la Ieșire 20, unde citim că Dumnezeu „întoarce” [apodidó în Septuaginta, n. tr.] păcatele de la o generație la alta. Nici Scriptura, nici teologia Bisericii nu sugerează pedeapsă per se, și probabil e mai limpede dacă spunem că pruncii poartă consecințele negative ale păcatelor părinților.

Eu, de exemplu, sunt divorțat (și recăsătorit, între timp). Copiii părinților divorțați au un sentiment alterat al sinelui. Divorțul este o criză ontologică pentru copii. Copiii mei din prima căsătorie poartă consecințele păcatului meu în mod foarte real și probabil că vor culege furtună pentru tot restul vieții lor. Păcatele mele s-au întors la ei, ca să folosesc limbajul de la Ieșire. A te ruga folosind cuvintele rugăciunii de mai sus înseamnă să-I ceri lui Dumnezeu milă pentru viețile lor, să-i ceri să ușureze consecințele rele ale păcatelor tale, și „să-i stropească cu roua Harului Său”.

Sursa: www.pemptousia.ro