Zece curiozități despre Arcul de triumf (Porțile sfinte) din Chișinău

„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate” Arnold Toynbee (1889–1975)

Sub aspect arhitectural un arc de triumf reprezintă un monument în formă de portic arcuit, cu una sau mai multe arcade, înălțat în scopul consemnării unui eveniment de rezonanță sau în cinstea unei personalități notorii. Din considerent urbanistic, construcția este amplasată în una din pieţele oraşului, prin care se marchează axa arterei principale sau epicentrul infrastructurii urbanistice. În acest sens este faimos Arcul de Triumf (Arc de Triomphe) din Paris, care este la intersecția principalelor străzi din Paris, structurate în forma „razelor de soare”. În perimetru istoric semnalăm faptul că primul Arc de Triumf a fost ridicat în 196 î.Hr. la Roma în onoarea tribunului Licinius Stertinus. Se considera purificatoare trecerea pe sub arcurile de triumf a ostaşilor reveniţi din acțiuni militare. În total, se cunosc circa 125 de arcuri de triumf romane. La 25 octombrie 2015, militarii grupării Statul Islamic au distrus Arcul de Triumf din orașul antic Palmira (numit și „mireasa dișertului”, localitate care lega Imperiul Roman de Persia și Orient), edificiu vechi de 2000 de ani. Acțiunea a fost calificată de UNESCO drept „crimă intolerabilă împotriva civilizației”. Construcția arcurilor de triumf a fost preluată în epoca modernă. În prezent le regăsim în multe capitale europene, inclusiv Chișinău.

1. În Chişinăul istoric au existat trei arcuri de triumf, dintre care s-a menținut doar cel mai impunător ca valoare arhitecturală.

2. S-a păstrat doar Arcul de Triumf (1841), proiectat de arhitectul din Odesa Luka Zauşchevici, care a luat drept prototip construcția omonimă din Roma.

3. Pe parcursul istoriei, monumentul a avut mai multe denumiri: Arcul de Triumf, Arcul Biruinței (în perioada sovietică), Porţile Sfinte.

4. Arcul de Triumf din Chișinăul actual, parte integrantă din complexul arhitectural al centrului urban, este construit din piatră albă șlefuită, de formă pătrată, cu patru deschideri, fiind amplasat pe axa principală a Catedralei Mitropolitane Nașterea Domnului (1830) şi Clopotniţei Catedralei (1835). Monumentul cu o înălțime de 13 m are ornamentele şi capitelurile executate din ceramică, ce imită stilul corintic. Baza construcţiei este înscrisă în patru piloni masivi corintici, plasați pe postamente speciale ce servesc drept pasaje pentru pietoni. Nivelul superior este decorat în stil clasic.

5. Meșterul din gubernia Kiev, Vasili Losenko, a turnat trei clopote, inclusiv unul uriaș, de 6,4 tone, cel mai mare din oraș, pentru Clopotnița Catedralei Nașterea Domnului. Pe suprafața clopotelor a fost inscripționat următorul text: „Din bunăvoința țarului Nikolai I în anul 1838”, iar la margine a fost turnată inscripția „Pentru Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău”. Deoarece clopotul uriaș nu încăpea în trecătoarea Clopotniței, s-a decis de a construi un supliment arhitectural, care ar găzdui clopotele. Prin urmare, s-a edificat o arcă triumfală, care ar avea și rol de clopotniță, pentru a semnala victoria armatei ruse în războiul ruso-turc, fiind totodată și o intrare solemnă în parcul Catedralei. Clopotul uriaș a fost instalat la nivelul doi al Arcului de Triumf în august 1839.

6. Atît clopotele din Chișinău, cît și pentru unele biserici din Ismail au fost turnate din tunurile turcești capturate de A. Suvorov (1729–1800) în acțiunile militare de la Ismail (1790).

7. Chișnăuianul Constantin Ivanov s-a obligat pentru suma de 1000 ruble asignații, să fixeze clopotele, lăsînd drept amanet, în caz de nereușită, toată averea sa imobiliară.

8. În unul dintre piloni Arcului de Triumf din Chișinău se află o scară metalică, care urcă la nivelul doi spre orologiu. Primul ceas pentru edificiu a fost cumpărat din donațiile guvernatorului Basarabiei Pavel I. Fiodorov (28 august 1834 – 29 mai 1854) de la meșterul Helzel din Odesa și montat la 3 august 1839. În anii 1842–1849 orologiul a fost întreținut de ceasornicarul Spiller, iar în 1880 orologiul a fost înlocuit cu altul de la fabrica Hertz din urbea germană Ulm. Ceasul bătea la fiecare sfert de oră. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial orologiul a fost distrus în urma unei explozii, iar în 1942 a fost reparat contra sumei de 18 mii lei.

9. În 1945, pe Arcul de Triumf din Chișinăul au fost fixate plăci memoriale din marmură consacrate secvențelor de sorginte patriotică sovietică din cel de-al Doilea Război Mondial, precum și numele eroilor Uniunii Sovietice care au luptat pe teritoriul Moldovei sovietice. Inscripțiile au fost înlăturate în 1991.

10. Arcul de Triumf din Chișinăul este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie