Header image

Cearta în cuplu şi neajunsurile ei

15:58, miercuri, 25 mai, 2016 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , ,

Indiferent cât de bune ar fi intenţiile cu care ambii parteneri pornesc la drum în căsnicie, conflictele, disensiunile, tensiunile sunt aproape inevitabile. A rămâne blocat într-o imagine idealistă, precum „noi nu ne vom certa niciodată, sentimentele noastre vor fi mereu la fel de puternice, indiferent de dificultăţile cu care ne vom confrunta, noi vom comunica mereu deschis unul cu altul, nu vom trece prin perioade de înstrăinare, ca alte cupluri“, înseamnă să fii total neajutorat şi lipsit de soluţii, în cazul în care te vei confrunta efectiv cu situaţii dificile.

Va fi mult mai uşor pentru voi să recunoaşteţi, în proprii ochi, că nici unul dintre voi nu sunteţi perfecţi, că aveţi dreptul să greşiţi şi să învăţaţi apoi din greşelile voastre, maturizându-vă astfel. În pofida bunelor intenţii, este posibil să răniţi sentimentele partenerului, care la rândul său este posibil să vă rănească sentimentele.

Soluţia nu este de a face mai mult, ci de a face ceva diferit

Chiar dacă acestea pot reprezenta realităţi mai puţin plăcute cu care vă veţi confrunta, este foarte important modul în care alegeţi să reacţionaţi, modul în care vă comunicaţi faţă de soţ/soţie nevoile, aşteptările, temerile, precum şi sentimentele de tristeţe şi de dezamăgire.

Din păcate, de multe ori, partenerii din cuplu, în lipsa unor modalităţi constructive de abordare a conflictului, apelează la acuzaţii, ridicarea tonului, ironii, îndreptate împotriva partenerului.

Există mai multe motive pentru care se ajunge la ceartă. Uneori, modelul s-a copiat din familie, prieteni, persoane semnificative; apoi, multe persoane, după ce îi spun tot ce au de zis partenerului, deja consideră că problema nu mai există, când, de fapt, celălalt are cu cel puţin o problemă în plus; de asemenea, în urma unor certuri se pot vedea unele schimbări pe termen scurt. Este foarte uşor să găsim un vinovat, este foarte greu să acceptăm faptul că la problemă am contribuit şi noi. Este foarte important aici de ştiut faptul că, dacă la apariţia problemei au contribuit ambii membri, la rezolvarea ei, tot amândoi trebuie să participe.

Oricât de justificate ar putea părea aceste reacţii, ele nu duc decât la rănirea, îndepărtarea, înstrăinarea partenerului, acumularea de resentimente şi crearea unui cerc vicios din care celor doi le va fi din ce în ce mai dificil să iasă. Prăpastia se va mări şi prin faptul că nevoile pe care unul dintre cei doi le doreşte a fi împlinite cu ajutorul celuilalt vor rămâne în continuare neîmplinite, se vor acutiza şi vor declanşa temeri dintre cele mai profunde (teama de a nu fi rănit, abandonat, de a nu mai fi iubit, de a nu mai fi important pentru celălalt). În aceste situaţii, tendinţa cea mai întâlnită este de a face mai mult din acelaşi lucru (a ţipa mai mult, a reproşa mai mult), care nu a adus rezultatul dorit, în speranţa de a obţine rezultate diferite (receptivitatea partenerului, atenţie, afecţiune). Cu toate acestea, soluţia reală nu este de a face mai mult, ci de a face ceva diferit.

Reproşurile şi certurile nu duc decât la creşterea rezistenţei

Reacţia de „bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte“, respectiv o reacţie conflictuală, la care se răspunde cu aceeaşi monedă, atrage după sine mai multe astfel de reacţii, crescându-le intensitatea, se explică prin următoarele:

o emoţie, trăită, exprimată de către o persoană, trezeşte în cel din faţa sa o emoţie similară, prin efectul de contagiune emoţională. Sentimentele de mânie, iritare şi revoltă orientate spre partener vor rezona în acesta, trezind sentimente similare, sub impactul cărora acesta nu va fi capabil să răspundă nevoilor noastre. Cu atât mai mult cu cât aceste sentimente îl vor face să fie mai atent la nevoile sale neîmplinite, condiţii în care răspunsul va fi pe structura „da, dar şi eu mă simt la fel; dar şi tu faci la fel; tu ai început să mă ignori, cum poţi să îmi ceri atenţie?”;

o cearta emană o energie care consumă, în loc să sporească resursele cuplului. Deşi este răspândită opinia că o ceartă bună răcoreşte atmosfera în relaţie şi duce la descărcarea tensiunilor interioare ale partenerilor, în timp se constată că, de fapt, certurile, reproşurile, ţipetele şi chiar jignirile erodează relaţia de cuplu, slăbesc stima de sine a partenerilor şi încrederea reciprocă şi duc la acumularea de resentimente;

o prin ceartă, deşi încercăm să ne impunem cu necesitate punctul de vedere asupra soţului/soţiei, constatăm că în mod real nu putem să îl obligăm, să îl presăm pe partener să facă nimic împotriva voinţei sale. Reproşurile şi certurile nu duc decât la creşterea rezistenţei şi la accentuarea tendinţei de autosabotare – la nivel personal, precum şi de sabotare a relaţiei.

În locul iniţierii unei certe pline de reproşuri reciproce, care ar sfârşi prin a vă răni pe amândoi, încercaţi în primul rând să conştientizaţi temerile şi nevoile voastre. Apoi asumaţi-vă, deşi poate fi foarte dificil, să vă exprimaţi în mod calm, neagresiv, vulnerabilităţile în faţa partenerului/partenerei. Veţi observa că în timp mesajul va ajunge la el, iar tendinţa de a se îndepărta şi a deveni defensiv va dispărea.

http://www.doxologia.ro/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com