Header image

De ce nu mă pot căsători?

Toată lumea astăzi pare a fi fericită, dar există prin ea şi oameni nefericiţi. Fiecare din aceşti nefericiţi aşteaptă zilnic să se întâmple o minune în viaţa lor. Aşa se întâmplă şi în cazul tinerilor care nu se pot căsători. „Presiunile mediului asupra lor în vederea căsătoriei se exercită în forma „obligaţiei” de a-şi normaliza situaţia”. Acest chin al lor ne pune gânduri… care este cauza suferinţei lor? Se află câte unul care râde şi zice: „Dumnezeu dă, da nu pune în traistă”.

Pentru astfel de „experţi în domeniu” acesta este adevăratul răspuns la întrebarea care constituie titlul articolului nostru. În realitate însă, problema întârzâierii căsătoriei nu poate fi soluţionată printr-o simplă replică ironică. Dacă am analiza atent întregul context social în care trăim am putea uşor constata că există mai mulţi factori care favorizează întârzâierea căsătoriei multor tineri din zilele noastre. Aceştia pot fi:

1. Părinţii sau lipsa părinţilor. De multe ori părinţii au pretenţii extrem de „morale” din partea copiilor lor: „cu ală să nu vorbeşti că-i sărac… fata aia e destrăbălată… sau are nasul prea mare sau e prea grasă… sau nu are studii…”, sau „nimeni nu e destul de bun pentru fata sau băiatul nostru” etc., favorizând prin aceasta întârzâierea căsătoririi fiilor sau fiicelor lor. Altadată părinţii nu se silesc să le explice copiilor ce înseamnă „să fii căsătorit”, copii fiind ispitiţi să „guste din pomul oprit” al plăcerilor păcătoase căzând în tot felul de păcate trupeşti, şi uneori şi „împotriva firii”. De asemenea există şi tineri care nu se pot căsători pentru că nu află un sprijin moral-psihologic din partea părinţilor pentru că nu-i au. Lipsa părinţilor este de multe ori un prilej de a „face ce vrei”. Lipsa părinţilor este un prilej de libertinaj şi de indiferenţă faţă de perspectiva căsătoriei. Iar după această perioadă de indiferenţă apre criza „cununiei legate”. Dar să nu generalizăm!

2. Lipsa prietenilor. Când vorbim despre prieteni ne gândim la acel cerc restrâns de oameni pe care-l poate avea orice tânăr. De multe ori se întâmplă ca tinerii să-şi găsească „dragostea” prin prieteni. Mulţi din cei ce nu se pot căsători nu au prieteni, fapt care contribuie la întârzâierea soluţionării problemei lor. Neavând prieteni, neavând cunoscuţi, nu au cum să facă cunoştinţă cu un băiat sau cu o fată. Singura lor şansă este „cunoştinţa sau prietenia de ocazie”, de pe stradă. Se întâmplă şi în acest caz minuni, dar este bine ca tinerii să nu aştepte minuni, ci să să întreprindă acţiuni reale. Iar cel mai bun mijloc de a face cunoştinţă cu cineva sunt prietenii. În acest sens „comunicarea e ca o uşă deschisă” spre căsătorie.

3. Televizorul şi internetul. Televizorul ca şi internetul este un mijloc bun de informare, dar şi o şcoală a egoismului, a izolaţionismului, a desfrânării. Ce s-ar întâmpla dacă ai scoate într-o clipă toate televizoarele din casele oamenilor? Tinerii s-ar fi plictisit şi ar fi încercat să cunoască alţi tineri, şi astfel cei ce nu se pot căsători astăzi s-ar fi căsătorit mult mai uşor. Vedeţi, dacă te-ai întoarce acum 60, 70 de ani în urmă veţi vedea că tinerii se întâlneau la horele din sat, la şezători, şi se cunoşteau mai bine între ei, şi astfel se căsătoreau mai uşor.

4. Studiile, cariera. Un alt obstacol al formării unei familii este preţuirea exagerată a carierii. Mulţi din cei ce nu se pot căsători au ajuns în această stare pentru că au pus accent prea mare pe carieră, pe studii. „N-am timp să mă plimb! Am de învăţat! Nu! Astăzi nu pot să ies… poate mâine..”. Şi trec zilele şi după ce a terminat şcoala, tânărul constată că nu are cu cine să se căsătorească, se chinuie şi câteodată ajunge să-l învinuiască pe Dumnezeu de necazul lui. În acest sens William Basil Zion spunea că „cu cât mai târziu apare căsătoria în societatea noastră, cu atât mai mare va fi dificultatea şi înclinaţia spre masturbare ca formă a unei satisfacţii substitutive”.

5. Desfrânarea, masturbarea, drogurile, fumatul. Aceste patru lucruri provoacă istovirea adolescentului. Tânărul ajunge asemenea unei flori ofelite. Despre aceasta scrie foarte frumos Pr. Arsenie Boca. Nici un băiat sau fată nu se poate căsători cu cineva doar din milă. Apoi una din urmările acestor patimi este timiditatea exagerată. Astfel de tineri sunt închişi în sine. Nu-i mai interesează o relaţie serioasă cu un băiat sau o fată. Cu timpul ei conştientizează necesitatea întemeierii unei familii, fără însă a reuşi să-şi atingă cu bine scopul pe care şi l-au propus.

6. Pietismul. Există printre mulţi tineri tendinţa de a ajunge adevăraţi pustnici şi călugări virtuoşi, impunându-şi reguli care nu sunt tocmai potrivite mirenilor. „E păcat să te ducă de mâină, e păcat să te cuprindă, să te ţină în braţe” ş.a. Nu toţi tinerii sunt obişnuiţi cu astfel de reguli, de aceea este necesar un pogorământ. Mulţi dintre astfel de tineri pietişti au ajuns să-L hulească pe Dumnezeu pentru eşecul lor în căutarea viitoarei „soţii” sau a viitorului „soţ”.

7. Neglijenţa igienei corporale şi lipsa bunului simţ. Fiecare doreşte ca soţia sau soţul să arate cât mai bine şi să fie „foarte de treabă”, dar uită de el însuşi, de propria persoană. Vrei să ai o soţie sau un soţ cât mai bun, trebuie ca tu însuţi să fie atrărăgător(e). Să dai dovadă de bunăcuviinţă, să fii întotdeauna echilibrat în comportament şi în vorbă.

 8. Magia, horoscopul. Este adevărat că există şi tineri foarte cumpătaţi şi echilibraţi în toate dar care nu se pot căsători pentru că au fost vrăjiţi. Multora li se pare că magia face parte din domeniul poveştilor de seară. Dar în realitate această problemă există. Este vorba de aşa numita „legare a cununiilor”. Există exemple concrete, în care tinerii sunt vrăjiţi de rude, de verişori sau cunoscuţi, din invidie, pentru a nu se putea căsători. Există multe cazuri reale cum este cazul unei fete vindecate de Sf. Amfilohie de la Pociaev.
O altă piedică în întemeierea unei familii este încrederea în horoscop: „anul acesta nu este bine să te căsătoreşti”, sau vrăjitoarea mi-a profeţit că nu eşti tu ursita mea” etc.

9. Orgoliul. De multe ori se întâmplă să te cerţi chiar şi cu cel mai drag om: „Nu mai vorbesc cu el (ea), nu pot să-l iert”. Dar acest lucru nu trebuie luat ca un motiv de despărţire, ci ca o ocazie ca cei doi să se şlefuiască şi mai mult pentru a putea forma în final o familie reuşită. Mai există un tip de orgoliu: „Nu vorbesc cu fata aia că-i aşa sau altfel”, sau nu vorbesc cu băiatul ală că „n-are şcoală”, sau că n-are maşină etc. Orgoliul este cel mai mare duşman al familiei, fiind cunoscut ca cel mai întâlnit motiv pentru care multe familii s-au destrămat, soţii au divorţat unul de altul, dând un exemplu nu tocmai bun copiilor săi.

10. Neatenţia-Indiferenţa. Se întâmplă ca Dumnezeu să ajute de multe ori tinerilor să-şi găsească persoana dorită, dar şi atunci mulţi abandonează şansa de a se căsători, fiind răpiţi de idealul creionat de televizor şi de revistele pornografice, aşteptând să trăiască o dragoste ca-n romane. Vedeţi, în loc să fie elogiată valoarea familiei, sunt căutate de cele mai multe ori amorul, sexul şi latura sensuală a relaţiei dintre băiat- fată.

Mai există şi alte răspunsuri la întrebarea care constituie titlul articolului nostru. Acestea nu pot fi catalogate ca factori de întârzâiere a căsătoriei multor tineri din societatea noastră. Mulţi tineri de asemenea nu se pot căsători pentru că:

a. Pentru că e prea devreme. Cuviosul Paisie Aghioritul († 1994) recomandă fetelor să nu se grăbească să-şi facă chiar de la început prietenii serioase. El spunea că noi de multe ori ne asemănăm cu nişte copii care nu au răbdare ca pâinea să se coacă, şi astfel îi necăjesc pe părinţi cerând pâine înainte ca aceasta să se coacă. Şi mulţi tineri dornici să se căsătorească se aseamănă cu aceşti copii. Ei cer de la Dumnezeu să aibă înainte de vreme cele ce nu le sunt de folos acum: “Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine că ziua de mâine se va îngriji de ale sale… Ştie Tatăl vostru Cel Ceresc că aveţi nevoie de ele” (Matei 6, 32).

b. Pentru că e prea târziu. Mama fer. Augustin îi spunea fiului său să se însoare pentru că a venit timpul iar el îi repeta că-i prea devreme. Au trecut anii şi mama lui iarăşi i-a repetat încă odată să se însoare că a venit timpul iar el i-a răspuns că-i prea târziu.

c. Neîndrăzneala. Mulţi tineri se tem să intre în dialog cu o fată sau cu un băiat pentru că până atunci a fost în majoritatea cazurilor respinşi. Faptul că au fost respinşi de persoana dorită îi determină să nu mai caute în altă parte. La fel mulţi tineri nu se pot căsători pentru că se tem că u cumva căsătoria lor să aibă un eşec. În ambele cazuri este nevoie de îndrăzneala cea bună sau de bărbăţie. „Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când era tânăr, alegea el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puţină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.

Odată a început să plouă, şi printr-o albie a început să curgă apă. Un nebun şi un raţionalist voiau să treacă de cealaltă parte. Atunci raţionalistul a spus: „Se va opri ploaia, se va împuţina apa şi după aceea voi trece”. Nebunul, însă, nu a aşteptat, ci rupând-o la fugă prin apă, a trecut dincolo. I s-au udat puţin hainele, dar a mers acolo unde voia. între timp ploaia în loc să se oprească, s-a înteţit şi mai mult. Apa a crescut şi în cele din urmă raţionalistul nu a mai putut trece de cealaltă parte, pentru că de acum era deja primejdios”.

Sursa: logos.md

Contact Form Powered By : XYZScripts.com