Despre minciună și bănuială

Mă gîndesc uneori cît de greu a devenit să te menții în lucrurile simple, să nu răstălmăcești, să nu sucești cuvintele. Să oprești gîndurile, să iei lucrurile și oamenii așa cum sînt.

Bănuiala este în toate, oamenii și-au făcut o meserie din a bănui, din a bănui adînc, pe toate părțile și de a vorbi despre aceste bănuieli cu alți oameni, care se molipsesc unii de la alții de boala bănuielii ca de o lepră.

Dacă bănuiala ar fi scoasă din viața noastră, s-a închide televiziunile, gazetele, s-ar închide parlamentele, guvernele, procuraturile, secțiile de poliție. Oamenii ar vorbi cu Da și Nu, iar a minți ar redeveni un lucru rău.

Dar așa este lumea. N-ai ce-i face. Problema e alta: de ce oamenii, care se nasc și mai întîi sînt copii nevinovați, cînd cresc aleg mai dregrabă să se mintă decît să se iubească? Doar lucrul acesta e neplăcut și pentru cel mințit, și pentru cel ce minte.

Ciudată făptură mai e și omul: să-ți omori tu Dumnezeul doar pentru că a spus adevărul…

text de Ierom. SAVATIE BAȘTOVOI / www.barikada.md