Header image

Hristos răstignit pe cruce sau pe stâlp? Argumente împotriva Martorilor lui Iehova

15:54, luni, 29 mai, 2017 | Cuvinte-cheie: , , ,

„Martorii lui Iehova” susţin că Hristos a fost răstignit pe un stâlp şi nu pe cruce. Care ar fi argumentele noastre, ale ortodocşilor, în combaterea acestor păreri sectare greşite? Nici pe internet, nici prin cărţi, nu a fost formulată până acum o replică ortodoxă la această temă, de aceea am încercat să o formulăm în cele ce urmează.

Am studiat cu atenţie argumentele iehoviştilor cu privire la acest subiect şi le-am găsit slabe şi lipsite de consistenţă, inclusiv cele cu trimitere la Justus/Iusti Lipsius (sec. 16-17), din care iehoviştii citează o singură pagină (vezi cartea în DJVU – ediţia 1594 şi ediţia 1597), ignorându-le pe toate celelalte. În general, toate acuzaţiile lor sunt nefondate şi neargumentate.  Iar acum să trecem la argumentele noastre:

1. Problematica

Această idee, a pironirii pe stâlp, nu pe cruce (a lui Hristos), apare chiar în rândul iehoviştilor abia în anii 30 ai secolului XX. Până atunci ea nu a fost cunoscută şi nici astăzi nu mai este cunoscută de alţi neo-protestanţi. E de la sine înţeles că tatăl lor, diavolul, nu iubeşte acest semn, de aceea le-a băgat în gând o astfel de prostie. Iar acum să ne lămurim puţin în imagini, ca mai departe să ne fie uşor de discutat.

Martorii lui Iehova spun că Hristos a fost răstignit pe stâlp, cu mâinile încrucişate deasupra capului şi bătute într-un singur cui, iar toţi ceilalţi creştini şi chiar necreştini, spun că Hristos a fost răstignit pe un crucifix, cu mâinile lateral desfăcute (vedeţi şi cele 2 imagini de mai jos).

2. Terminologia

Textul grecesc, atunci când se referă la obiectul pe care a fost răstignit Hristos, foloseşte termenul σταυρός.

Prin acest termen, dicţionarele înţeleg uneori un „stâlp sau bârnă de lemn” (şi iehoviştii văd doar acest sens, din antichitatea îndepărtată), dar de cele mai multe ori, prin σταυρός se înţelege „instrument de tortură în formă de T” sau poate t, adică cu partea de sus alungită.

Anume cu al doilea (care de fapt a devenit primul) sens, termenul este folosit în Noul Testament, dar şi la Diodor din Sicilia (sec. I în. Hr.), la Plutarh (sec. I. d. Hr) şi Lucian (sec. II d. Hr.). Deci în perioada elenistică, după sec. III în. Hr., aşa cum recunosc şi unii iehovişti, stavros avea sensul de cruce şi nu pe cel de stâlp.

Vom demonstra mai jos că în NT, prin stavros se înţelege Crucea în felul în care o ştim cu toţii, dar la moment trebuie să mai precizăm că în NT, cuvântul are două sensuri:

– literar: cruce sau lemnul crucii (de 13 ori); şi

– spiritual: suferinţă, moarte, jertfă (de 15 ori).

Pentru noţiunea de stâlp, limba greacă are un alt cuvânt: στύλος (= stâlp, coloană) şi el se regăseşte de 4 ori şi în NT (Gal 2:9; I Tim. 3:15; Apocalipsă 3;12 şi 10:1). Pentru „cruce”, limba greacă nu are un alt cuvânt decât „stavros”.

Mai precizăm că iehoviştii deseori speculează cu textele de la Deuteronom 21:22-23 (tradus la noi greşit) şi mai ales de la Galateni 3:13, unde se vorbeşte despre „răstignirea pe lemn (επι ξύλου)”. Precizăm că în limba greacă cuvântul ξύλος se referă la „esenţa lemnului” (deci putem înţelege şi cruce) şi nu la un trunchi de lemn sau la un copac, căci pentru aceasta limba greacă are cuvântul δένδρον.

Deci terminologic lucrurile sunt clare: Hristos a fost răstignit pe o cruce de lemn.

3. Argumente biblice

Sunt foarte importante două versete. Ca să le înţelegeţi, uitaţi-vă la imaginea iehovistă cu „răstignirea”, dar şi la cea autentică (ortodoxă):
– Matei 27:37 – Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: „Acesta este Iisus, regele iudeilor”.

a) La iehovişti inscripţia nu e pusă deasupra capului, ci deasupra mâinilor, iar Biblia şi evanghelistul Matei nu putea face o greşeală logică atât de evidentă;

b) Punerea inscripției arată că exista o parte prelungită în sus a Crucii, unde putea fi pusă această inscripţie destul de consistentă (pentru că era în 3 limbi).

– Ioan 20:25 – Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el [Toma] le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor (ηλων – plural), şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 

Textul arată foarte clar că în mâinile lui Hristos au fost bătute mai multe (mai exact – 2) cuie, şi Ap. Toma ştia bine acest lucru. E şi logic ca la pironirea pe stâlp să se pună un singur cui (cum au şi reprezentat iehoviştii), dar o astfel de idee este contrazisă de Scriptură.

4. Argumente arheologice

Toate vechile reprezentări creştine, nu doar începând cu sec. IV sau chiar III, cum greşit acuză iehoviştii, înfăţişează Crucea exact aşa cum o ştim noi şi cum de facto a fost răstignit Hristos. Pentru a fi mai credibil, eu voi aduce 2 argumente arheologico-ştiinţifice chiar din sec. I, dintre care unul a fost descoperit şi cercetat de evrei, nu de creştini.

A) În 1968, pe când evreii făceau un drum în localitatea Giv’at ha-Mivtar, (Nordul Ierusalimului /Palestina), buldozerul a descoperit un mormânt în care era pus un tânăr răstignit, pe nume Yohohanan (24-28 de ani). Din cauza că capetele cuielor s-au îndoit, el nu a putut fi dat jos de pe cruce, şi fiind probabil şi grăbiţi, iar trupul într-o fază avansată de descompunere, el a fost înmormântat cu tot cu cruce. Oamenii de ştiinţă spun că acesta a fost unul din evreii care au încercat să apere Ierusalimul de romani în anii 69-71 d. Hr. şi a fost răstignit de aceştia. În orice caz, scheletul şi crucea sunt din sec. I al erei creştine. Detalii despre această descoperire găsiţi aici.

B) Se ştie că în anul 79 d. Hr. a avut loc o mare erupţie a vulcanului Vezuviu. Acesta a acoperit oraşul Pompei din apropiere. Abia în sec. 19, dar mai ales 20, acolo s-au făcut săpături care au descoperit oraşul acoperit de lavă. Printre altele, s-a descoperit şi o casă care probabil a servit ca biserică. Este foarte probabil ca acolo să fi slujit chiar Apostolii Petru şi Pavel. Printre simbolurile creştine descoperite pe pereţii de acolo s-a găsit şi Crucea, aşa cum o ştim noi. Este cea mai veche reprezentare a Crucii cunoscută până acum. Începând cu secolul II, mărturiile de acest fel sunt şi mai multe şi mai evidente.

5. Argumente istorice

Izvoarele din primele veacuri vorbesc despre răstignirea pe Cruce (în formă de T, uneori cu braţul superior prelungit, aşa cum a fost la Hristos). Avem mărturii în Epistola lui Barnaba, cap. 12 (care o vreme era inclusă în canonul biblic), unde chiar se face comparaţie cu textul de la Facere 48 unde Iacov binecuvântează cruciş pe Efrem şi Manasi, dar şi multe alte scrieri (Iustin Martirul şi Filosoful, Irineu de Lyon, Origen, Tertulian ş.a.). O altă dovadă importantă este faptul că, încă mult timp după răstignirea lui Hristos, creştinii vedeau cu ochii lor pe ce fel de cruci răstignesc romanii, mai ales că chiar mulţi dintre creştini au fost răstigniţi pe astfel de cruci.

 

6. (În final) două întrebări retorice către iehovişti:

– Ce trebuie să luăm şi să ducem noi, conform textului de la Matei 16:24 – crucea sau stâlpul?

– Ce semn al Fiului Omului se va arăta pe cer (cf. Matei 24:30) – crucea sau stâlpul?

P.S. Discuţii şi detalii la acest subiect găsiţi pe forumul nostru. 

Ierom. Petru (Pruteanu), http://www.teologie.net/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com