Header image

Maica Domnului – mijlocitoarea noastră

Gheronda, cineva ne-a întrebat: De vreme ce mântuirea noastră este în mâinile lui Dumnezeu, de ce ne adresăm ei: «Preasfăntă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi, atunci când o chemăm în rugăciune?

– Să presupunem că o femeie este vecină cu mama unui ministru, pe care o roagă să o ajute să-i găsească un loc de muncă pentru copilul ei. Vecina se arată binevoitoare, însă nu-i va găsi ea însăși locul de muncă, ci-l va ruga pe fiul ei, care, ca ministru, are această posibilitate și va face hatârul mamei sale. Tot așa si noi, o rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Și Acela îi face hatârul, pentru că o iubește mult pe Maica Sa.

-Gheronda, îmi vine mult mai uşor să mă rog Maicii Domnului decât lui Hristos. Nu cumva aceasta este lipsă de evlavie?

-Şi eu simt la fel. Din multa evlavie faţă de Hristos, simt mai multă familiaritate cu Maica Domnului. Ca şi copiii – chiar băieţi mari de ar fi -, merg cu mai multă îndrăznire la mama, decât la tata. Şi asta din respect faţă de tatăl lor.

Oamenii care au o adevărată evlavie şi respect faţă de Hristos se sfiesc faţă de El, în timp ce înaintea Maicii Domnului au mai mult curaj şi se apropie de ea cu uşurinţă, pentru că Maica Domnului este din neamul omenesc.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 82-83

IMG_2637

Contact Form Powered By : XYZScripts.com