Header image

Pastorala Preafericitului Patriarh Chiril în legătură cu aniversarea a 1025 de ani de la Creștinarea Rusiei

23:33, marți, 16 iulie, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , ,

Documentul a fost adoptat la ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 16 iulie 2013 (condica nr. 69).

Iubiți întru Domnul Preasfințiți arhipăstori, preacinstiți presbiteri și diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi și monahii, dragi frați și surori!

Anul acesta noi pomenim un eveniment semnificativ – aniversarea a 1025 de ani de la Creștinarea Rusiei. În îndepărtatul secol al zecelea Rusia, prin trudele sfântului întocmai cu apostolii cneazul Vladimir, a primit credința și cultura creștină, făcând o alegere spirituală și civilizațională care a determinat vectorul dezvoltării istorice a popoarelor noastre.

Conform cuvintelor mitropolitului Kievului Ilarion, „credința dătătoare de har pe întreg pământul s-a răspândit și la poporul nostru rus a ajuns… Toate țările Bunul Dumnezeu al nostru le-a miluit și pe noi nu ne-a trecut cu vederea, ne-a dorit – și ne-a mântuit pe noi, și la înțelegerea Adevărului ne-a adus”.

Pe parcursul celor 1025 de ani au avut loc evenimente atât de glorie, cât și tragice. Credința lui Hristos era însușită de strămoșii noștri și dădea roade bune, însă aceasta avea loc în condiții deloc ușoare. Mulți au încercat să rupă popoarele Rusiei de la Ortodoxie. Spre aceasta tindeau cotropitorii care veneau din Vest sau din Est, acest lucru îl vroiau oamenii care doreau să edifice pe pământ o societate „ideală” fără Dumnezeu, contrar legii Lui eterne. Poporul însă, primind credința creștină, nu o dată a demonstrat devotament Mântuitorului. A putut să se întoarcă la El și după lepădarea impusă de prigonitorii cei crânceni. În pofida „obrăzniciei lor neputincioase” inimile și sufletele multor compatrioți de-ai noștri sunt sfințite de adevărul lui Hristos. Să păstrăm acest adevăr și să făurim pe baza lui viața personală și cea socială – este datoria noastră și o necesitate spirituală.

Noi trebuie să însușim lecțiile trecutului. Și principala din ele este următoarea: clădirea civilizației noastre nu poate exista fără acel fundament evanghelic pe care ea a fost edificată. Astăzi, mulți din nou ne propun să făurim o viață fără Dumnezeu. Libertatea este deseori interpretată ca o conformare la orice fel de dorințe, inclusiv impuse omului din afară. O astfel de percepere a libertății poate fi extinsă până la limitele, după care dânsa începe să amenințe și sentimentul moral natural, și datoria față de apropiați, și, în ultimă instanță, însăși posibilitatea de a spune adevărul și a se comporta conform conștiinței.

Națiunile care au pierdut etica autolimitării și slujirii lui Dumnezeu, Patriei și aproapelui, pierd forța duhovnicească, devin slabe și vulnerabile, fapt ce atrage după sine pericolul dispariției și perspectiva tristă de a ceda locul său unor altora, mai puternice spiritual. Noi trebuie să înțelegem clar acest lucru și să nu mergem pe calea care duce spre pierzanie, ținând minte cuvintele proorocului: „Aşa zice Domnul: Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Ier. 6:16).

Lumea contemporană se confruntă cu multe nevoi: criminalitatea, terorismul, creșterea numărului de sinucideri, avorturile și destrămarea familiilor, alcoolismul și narcomania, degradarea mediului ambiant și nedreptatea socială, singurătatea și suferințele sufletești ale multor oameni. Depășirea acestor necazuri este posibilă pe calea renașterii credinței în Dumnezeu, în cel Care este gata să dăruiască iertarea păcatelor și ajutor prin har pentru o viață nouă și oamenilor în parte, și unor popoare întregi. Creștinarea Rusiei este acel izvor creator de viață, care ne hrănește până în prezent și care ne dă puteri să făurim viața țărilor-moștenitoare ale Rusiei istorice pe baza unor valori eterne, pe care le-am primit de la Dumnezeu și care ne unesc prin legături spirituale. Aceste valori și o percepere a lumii, care a fost condiționată de ele, s-au reflectat sub aspect exterior în cultura popoarelor noastre, înclusiv în artele plastice, arhitectură, literatură, învățământ, în modul de viață al familiei și în sistemul economic, în atitudinea față de natură și în multe alte lucruri care formează comunitatea spațiului spiritual unic al moștenitorilor Sfintei Rusii.

Un sfert de veac s-a scurs de la începutul renașterii Bisericii Ruse. În decursul acestor ani au fost restabilite și construite zeci de mii de biserici și sute de mănăstiri, reîncepută și așezată pe o temelie trainică activitatea bisericească în multe regiuni. Fiind un puternic factor spiritual și moral al existenței popoarelor noastre, credința ortodoxă a devenit o avuție a milioanelor de oameni. Cu smerenie este cazul să recunoaștem că istoria mondială nu știe o renaștere religioasă atât de grandioasă și bruscă, ca cea care s-a produs în spațiul Rusiei Istorice în ultimii 25 de ani. Noi aducem sincera noastră mulțumire lui Dumnezeu, celui Care este Domnul istoriei, pentru mila arătată popoarelor noastre; noi le mulțumim din inimă tuturor acelora care prin trudele sale au răspuns la harul chemător a lui Dumnezeu și au făcut posibile toate acestea.

Dar urmează încă de făcut multe, fiindcă Domnul așteaptă de la noi roade proaspete. Și principala din ele trebuie să devină unitatea credinței și vieții, afirmarea adevărului Evanghelic în cuvintele și faptele compatrioților noștri.

Noi ținem minte că pe parcursul istoriei destinele popoarelor, care duhovnicește s-au născut în cristelnița Kievului, s-au croit în mod diferit. În trecut, ele trăiau într-un stat unic, care se extindea de la Marea Baltică până la cea Neagră, de la Galicia până la Volga. În alte perioade, unele dintre aceste popoare se aflau sub stăpânire străină, intrau în componența altor state. Mult timp noi am viețuit într-o țară mare, iar acum trăim în câteva state suverane. Însă constant a existat și există în prezent unitatea noastră spirituală, păstrată de puterea harului lui Dumnezeu și de comunitatea idealului moral care este propovăduit și păzit de Biserica Ortodoxă Rusă.

Popoarele în care s-a înrădăcinat sfânta credință ortodoxă sunt chemate, după învățătura cuviosului Serghie de Radonej, „prin cunoașterea Sfintei Treimi să depășească vrajba plină de ură a lumei acesteia”, slujând drept exemplu de frăție și ajutorare reciprocă pentru întreaga omenire. Sfânta Rusie este vie atâta timp cât ea păstrează fidelitate alegerii pe care a făcut-o întocmai cu apostolii cheazul Vladimir, cât își păstrează unitatea sa duhovnicească, cât îi pomenește și îi cinstește prin rugăciune pe sfinții noștri comuni. Și dacă noi vom păzi această moștenire comună și rudenie spirituală – noi avem viitor.

Dumnezeu, pentru rugăciunile sfinților care în pământul Rusiei au strălucit, să ne dea nouă întărire în adevărul cel pe care întotdeauna s-a făurit și, credem, se va făuri viața popoarelor noastre.

Pastorala Preafericitului Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Chiril și Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, adresată arhipăstorilor, clerului, monahilor, monahiilor și mirenilor în legătură cu aniversarea a 1025 de ani de la Creștinarea Rusiei

Sursa: http://www.patriarchia.ru/:

Contact Form Powered By : XYZScripts.com