Header image

Pelerinaj la locurile sfinte din Rusia – 7 mii de kilometri pentru Dumnezeu

10:20, luni, 12 decembrie, 2016 | Cuvinte-cheie: , , , , ,

“Omul este un pelerin pe acest pământ. Destinaţia pelerinajului său pământean este împărăţia cerurilor. În această lume fiind, omul descoperă adesea şi pe alocuri oameni şi locuri sfinte, spre care se îndreaptă sufletul său cel însetat după „Cale, Adevăr şi Viaţă“. (In 14, 6)

Anul trecut, în postul mare mi s-a propus să merg într-un pelerinaj la locurile sfinte din Rusia. Am acceptat , dar parcă era ceva necurat la mijloc , de fiecare dată se isca câte o pricină pentru amânarea plecării.

Şi iată cu ajutorul Domnului luând binecuvântare de la preotul duhovnic, pe data de 02.08.2016 de sărbătoarea Sf.  Prooroc Ilie seara ne-am pornit la drum. Familia mea nu a fost împotriva plecării mele, dar nu m-au putut convinge , chiar dacă aveau dreptate şi că starea sănătăţii mele nu prea îmi permite călătorii mari „Unde este Dumnezeu, durere nu este”.

Am pornit la drum 8 pelerini, făcând rugăciunea de seară, pravila Maicii Domnului dată de Sf. Serafim de Sarov , am pornit spre Pscov.  Cu puţin timp până a pleca am citit cartea, dar nu m-am gândit că pot să ajung. Mergeam noaptea şi la un moment dat  trezindu-mă din somn m-am ridicat să văd pe unde mergem, numai pădure şi drum. La volan era unul din pelerini atunci m-am gândit că Dumnezeu ne-a dat doi îngeri care ne poarta de grijă. Şi iată aşa am ajuns la Pscov. Am participat la slujba din biserica Sf.Ierarh Nicolae , după ce am mers la peşteri unde am fost conduşi de un călugăr prin cele 8 coridoare închinându-ne la sfinţenii. Am făcut o excursie pe teritoriul mănăstirii şi am mers în chilia Sf. Ioan Krestianchin , unde am primit broşuri , bomboane şi prescuri.

Aici am luat prânzul şi cu ajutorul Domnului  neam pornit spre Insula Mântuirii sau Atosul de Nord – Valaam. Iarăşi o noapte şi spre dimineaţă am ajuns într-un  orăşel „Serdoboli”  unde un domn s-a propus să ne ajute cu plecarea. După ce ne-am îmbrăcat  în  de haine de salvare , ne-am pornit spre Valaam. În cele 3 ore cât am plutit pe râul Ladoga, pe cabina conducătorului de vas, un porumbel ne-a însoţit  tot drumul. La un  moment au început a se zări  crucile de pe cupolele mănăstirilor de la Valaam. Da, desigur că nu poţi scrie şi reda emoţiile care le aveam fiecare în moment când am păşit pe acel pământ sfânt.

Cu părere de rău nu am  participat  la Sf. Liturghie, dar Slavă Domnului am vizitat  mănăstirile , am mers la cimitirul mănăstirii . Acest colţ de rai plin cu flori de diferite culori , livezi doldora de mere şi lume din toate colţurile terei, că auzeai graiuri diferite. La orele 17.00 ne-am îndreptat spre port , fiecare cu gândul său şi împăcaţi cu sine, „ Sfinte părinte Antipa roagă – te lui Hristos Dumnezeu pentru noi”.

La întoarcere  am rămas toţi pe puntea vasului  luându-ne rămas  bun  de la Valaam  , cu ochii ţinitiţi spre locul Sfânt care se îndepărta de la noi dar nu şi din sufletul nostru . Ajungând la mal ne-am urcat în microbuz şi cu ajutorul Domnului, făcând pravila ne-am îndreptat spre Solovăţ .

Ajun-şi în port ne-am  îmbarcat pe un vas şi pe Marea Albă am pornit spre Insulele Sfinte de la Solovăţ. Fiecare  călător era cu gândul şi cu rugăciunea în suflet,  unii  cu ochii în cartea de rugăciune alţii cu privirea spre orizont admirând natura ce se mai vedea încă, până la momentul când totul a dispărut şi eram înconjuraţi doar de apă. Au trecut mai mult de două ore  de drum şi în zarea îndepărtată au început a se desluşi cupolele cu cruci de la Solovăţ . Am coborât de pe vas şi ne-am îndreptat  spre porţile mănăstirei. Trecând prin porţile grele care mai apoi ni s-a spus că au 10 tone şi sunt de la începuturi , întâmpinaţi de un preot călugăr cu „Bună ziua „ şi „Slăvit să fie Domnul” aflăm că  se numeşte Lazăr şi este din Moldova. Se află de 25 ani la mănăstire şi este  portar. Tot părintele Lazăr ne spune că aici se mai află 2 moldoveni, fraţii Zosima şi Gherman.

Ne-am cazat, am luat masa , am participat la vecernie şi după aceasta am mers în excursie la  „ Gradina Botanică” şi Muntele Secerii. Pe vremuri mănăstirea a fost puşcărie iar în pădure printre copaci se zăreau cruci doar cu cifre pe ele. Am aflat că aceste cifre indică numărul de suflete înghiţite în aceste locuri atât de îndepărtate. Am vizitat mănăstirea de la aceeaşi înălţime şi scara de unde erau aruncaţi în hău deţinuţii. Am  mers la un izvorul cu apă tămăduitoare , unde ne-am scăldat şi am mers spre odihnă. Da!  Auzeam de nopţi albe dar aici le-am privit că nici somnul  venea.

Dimineaţa am mers la Sf. Liturghie apoi am participat la Drumul Crucii în jurul mănăstirii şi mergând cu toată lumea mi-am dat seama că corul de călugări cântă „ Doamne Miluieşte” în limba noastră. Nu v-ă pot transmi – te  emoţiile. Mai erau moldoveni care au plecat  cu transport public. După prânz am mers în excursie pe teritoriul mănăstirii . În brutăria mănăstirii unde a apărut Chipul Maicii Domnului „Hlebniţa”, trapeză, cimitir, puşcăria cu temniţele ei unde am citit că aici pentru „ smerenie” a fost şi un român.

Doamne, după aceste ziduri cu grosimea de 3 m oamenii au supraveţuit  datorită credinţei lor. Înainte de plecare am luat binecuvântare  de la preoţii noştri Zosima şi Gherman, care s-au bucurat de noi şi de soarele ce l-am adus de la Moldova, fiindcă mai mult de +7 C la Solovăţ vara nu se încălzea , iar părintele Lazăr ne-a petrecut la chei. Am făcut poze ne-am luat rămas bun şi am urcat pe vapor. La despărţire l-am rugat să se roage şi pentru noi şi îndepărtându-ne  de la mal l-am lăsat pe părinte cu mâna ridicată a binecuvântare  până l-am pierdut în zare.

„Cuvioşi părinţi sfinţiţi Zosima , Gherman şi Savatie de la Solovăţ rugaţi-vă pentru noi!”

La întoarcere am rămas pe punte, necătând  la vântul rece ce bătea de pe mare , cu cât ne îndepărtam cu atât mai mult mă gândeam la reântoarcere. Doamne dă-mi sănătate şi credinţă nouă , iar celor de la Solovăţ putere , virtute şi să se roage ţi pentru  noi. Da, ne-am despărţit greu , fiindcă este în sufletul nostru  un  vierme ce se numeşte „Dor”  şi care eu cred că unde te-ai afla te roade pe dinăuntru.

În jurul orei 19.30 ne-am urcat în rutieră şi ne-am pornit spre  Sankt Petersburg . Pe la  ora 07.00 eram în bisericuţa din incinta cimitirului unde se află sfintele moaşte a Cuvioasei Xenia de Petersburg  . Am  aşteptat  în linişte  fiecare făcându-ne  rugăciunea până la deschidere. Am intrat , ne-am închinat  fiind  miruiţi cu ulei din candela  ce arde  la mormânt, ni s-au dat  flori şi apoi am mers la Soborul Isaac , unde am participat la Sf. Liturghie şi la Parastas , am făcut excursie şi ne-am îndreptat la Soborul Icoanei Maicii Domnului de la Cazani unde ne-am  rugat şi ne-am închinat. Am plecat apoi la Lavra lui Alexandru Nevschii , ne-am închinat şi am mers în excursie prin Lavră, desigur am rezervat o zi doar pentru locurile sfinte din acest oraş, o zi e prea puţin .

 „Preacuvioşi şi părinţi sfinţiţi ai Sankt Petersburgului  rugaţi-vă pentru noi!”

Drumul nostru mai departe s-a îndreptat spre Serghiev Posad, aici am participat la Sf. Liturghie după care am mers şi ne-am închinat la sfintele moaşte de la Radonej: Icoana Sfintei Treimi, Moaştele Sf. Serghie de Radonej  şi foarte multe sfinţenii.

„Sf. Serghei de Radonej împreună cu toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi!”

De aici drumul nostru s-a îndreptat spre Diveevo, unde  se sărbătorea Icoana Maicii Domnului „Umilenie”.A avut loc o Sf. Liturghie arhierească cu participarea a trei arhierei  ca mai apoi să participăm şi la Drumul Crucii pe „Cărarea Maicii Domnului” unde Sf. Serafim de Sarov  i s-a arătat Maica Domnului . Maica Margareta ne-a condus şi ne-am închinat şi la moaştele Sf. Elena, Sf. Alexandra şi Sf. Margareta .

Desigur, lume peste lume la racla cu Sfintele Moaşte a Părintelui Serafim de Sarov, hainele, bocancii şi  oala în care  Sf. Serafim îşi pregătea de mâncare, care chiar ni  s-a îmbrăcat pe cap. Am mers la cele 5  izvoare cu apă sfinţită : Izvorul Sf. Muc. Pantelimon , Umilenie, Icoana Maicii Domnului Cazani , Sf. Muc. Alexandra şi Izvorul Maicii Domnului de la Iversc. Spre seara ne-am îndreptat spre Izvorul făcător de minuni a Sf. Serafim de Sarov. Mai apoi am făcut o excursie pe teritoriul schitului , am luat masa şi ne-am pornit spre Moscova.

„Sf. Părinte Serafim de Sarov cu toţi Sfinţii rugaţi-va lui Dumnezeu pentru noi!”

Drumul spre Moscova a fost anevoios dar cu ajutorul Domnului spre dimineaţă la ora 07.00 eram la Mănăstirea  Acoperemântul Maicii Domnului unde se găsesc moaştele Sf. Matrona unde aşteptau în rânduri foarte multă lume atât la moaşte cât şi la icoană, ne-am  aliniat şi noi în rând şi ne pregăteam să aşteptăm cîte-va ore , când deodată s-a apropiat de noi o măicuţă şi ne-a dacă nu dorim să facem ascultare, desigur că am acceptat că doar e puţinul ce putem că îl facem . La fiecare ni s-a dat câte ceva de făcut în incinta bisericii până la sfârşitul Sf. Liturghiei iar mai apoi am fost conduse pentru închinare la moaştele Sf. Milostive Matrona unde am primit şi flori de la raclă. Tot în Moscova am mers şi la Mănăstirea Domnului Isus Hristos.

„Sf. Cuvioasa Matrona  şi cu toţi sfinţii rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi!”

Spre seară am ajuns la Optina. Mănăstirea Optina  este  aşezată pe un loc pitoresc, înconjurată de o pădure frumoasă, aici se găsesc Moaştele a multor Stareţi ale căror rugăciuni  au ajuns la Domnul. Am mers la biserica unde se află moaştele mărturisitorilor care au fost înjunghiaţi în seara Învierii din 16 aprilie  1993. Apoi am participat la vecernie şi am mers la izvorul Sf. Pafnutie .

Drumul nostru mai departe s-a îndreptat spre Kiev, iar spre dimineaţă eram la porţile Lavrei Peşterilor , aici deja mergea Sf. Liturghie am participat şi noi până la sfârşit după care am mers la peşteri. Ne-am închinat la moaştele Sfinţilor din ambele peşteri şi m-am gândit „ Doamne cred că ai o oaste frumoasă de sfinţi printre ei şi cei din peşteri”. Am mai vizitat aceste peşteri cu ceva timp în urmă, dar după ce am citit  „Patericul Sfinţilor din Peşteri” am primit această vizită mult mai conştiincioasă. Ei şi-au jertfit viaţa pentru Dumnezeu şi s-au lepădat de toate cele lumeşti , spre deosebire de noi care ne legăm foarte mult de cele lumeşti, dar vine timpul şi înţelegem că totul este deşertăciune. Aici am dat Slavă şi  mulţumire Bunului Dumnezeu pentru toate şi ne-am pornit spre Chişinău.

După masă ne-am pornit spre Chişinău. În grup am început să facem o recapitulare la ceia ce am văzut . Da ! vă pot spune că emoţiile sunt de nedescris. Cu toate că călătoria a fost mare la 7 mii km, toţi eram plini de emoţii pozitive între noi s-au legat discuţii aprinse , fiecare povestind ce au simţit în acest pelerinaj. Se  apropia despărţirea noastră de peste 10 zile şi aveam senzaţia că eram deja ca  o familie. Am făcut schimb de telefoane şi fiecare a plecat în drumul său. Aveam impresia că  zbor şi pot spune că toţi simţeam la fel.

Peste câteva zile făcând  o recapitulare mi-am dat seama ca este bine sa mergi în concediu la mare, la munte sau alte destinaţii care de regulă alege lumea, dar nimic nu se compară cu un pelerinaj la locurile sfinte de unde vii odihnit sufleteşte.

A trecut ceva timp şi într-o seară participând la vecernie spre sfârşit  când părintele  a început a pomeni sfinţii şi iată minunea pe care am retrăit-o şi simţit-o , se pomeneau sfinţii la care am mers şi în capul meu parcă se învârtea un filmuleţ. Desigur este foarte plăcut când ştii că ai mers şi te-ai închinat  chiar la direct la aceşti sfinţi ( nu spre laudă).

Doamne Dumnezeul nostru  Iisuse Hristoase , ai nemăsurată milă şi iubire de oameni , mulţumim pentru binefacerile tale , pentru răbdare şi dragostea dăruită nouă păcătoşilor. Aşează în sufletele noastre acel grăunte de muştar pentru credinţă şi mântuire. Dă-mi Doamne putere să-mi duc crucea , care mi-a fost dată mie la Sf. Botez!

Rugaţi-vă fraţi creştini ca focul dragostei către bunul Dumnezeu să nu se stingă niciodată şi să nu uităm să mulţumim în fiecare clipă a vieţii noastre…

A scris cu smerenie, sora Ana din Chişinău

Contact Form Powered By : XYZScripts.com