Header image

Postul Mare – un timp al bucuriilor duhovniceşti…

21:16, duminică, 22 februarie, 2015 | Cuvinte-cheie: , ,

Iubiți frați întru Hristos,

Cu ajutorul bunului Dumnezeu, începem Postul Mare – un timp al bucuriilor duhovniceşti şi al speranţei pentru întreaga Biserică Ortodoxă.

Sfinții Părinți, care au rânduit toate întru bunăcuviință, au așezat și această vreme de strădanie ascetică și primenire duhovnicească de 40 de zile de dinaintea marelui praznic al Învierii Domnului.  Această rânduială ascetică ia forma înfrânării de la mâncare prin post, dar îndeosebi forma înfrânării de la rău. Sfântul imnograf întărește acest lucru, anume că adevăratul și bineplăcutul lui Dumnezeu fel de a posti înseamnă înstrăinarea de fapte rele, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de poftele cele rele, de clevetire, de prefăcătorie și de jurământul strâmb, săvârșirea dreptății, alungarea gândurilor pătimașe, mărturisirea cu râvnă, curățirea cugetului „decât care nimic nu este în lume mai puternică”, înfrânarea „de la patimi vătămătoare, de la pizmă și ură, și de la toată răutatea”. Pentru că „aproape lângă uși este Judecătorul”, Cel ce cearcă inimile și rărunchii, „Cel ce este pretutindeni și toate le plinește” (Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul)

Iubiţi credincioşi,

Patruzecimea este un exerciţiu duhovnicesc. El ne ajută să biruim păcatele şi pornirile pătimaşe care slăbesc în noi sufletul, încât acesta nu mai are energia necesară ca să biruiască greutăţile vieţii. Prin postul de șapte săptămâni trupul slăbeşte, dar sufletul se întăreşte, se umple de energii divine şi de curaj în lupta cu ispitele vieţii. Toţi Părinţii ascetici spun că postul nu urmăreşte omorârea trupului, ci omorârea patimilor care ne distrug şi sufletul şi trupul. Postul este şi „curăţia rugăciunii”.

El ne ajută să facem o rugăciune curată, netulburată de gânduri străine, deci să ne rugăm cu mintea concentrată în inimă, pentru ca să simţim dulceaţa harului ascuns de la botez în inima noastră.  Atunci rugăciunea ne va fi dragă, o vom face cu bucurie. Aceiaşi Părinţi spun că nimeni nu se poate ruga cu stomacul plin, pentru că  mintea nu stă la rugăciune, ci se împrăştie în cele din afară sau coboară în simţuri şi le aprinde de poftă. Perioada aceasta este o pregătire, un coridor semiîntunecat care conduce către cămara cea plină de lumină. Picioarele pe care umblă Postul Mare sunt rugăciunea şi postul. Însă rugăciunea şi postul fără smerenie şi dragoste nu aduc nici un rod. Postul şi rugăciunea ţintesc să tempereze egoismul nostru. În timpul Postului Sfintelor Paşti trebuie să căutăm, cu dragoste şi dor, mai ales eliberarea noastră de păcat, de atitudinea pătimaşă faţă de lucruri şi oameni, sfinţindu-ne privirile, văzând pe oameni ca fraţi întru Hristos, privind lumea din jurul nostru ca dar al lui Dumnezeu.

Timpul postului ne apropie de zilele  întâlnirii cu Domnul Care Se naşte şi Care învie. Postul Mare pe care suntem îndemnaţi să-l parcurgem este un post a lui Adam cel vechi şi a lui Adam cel nou. Adam cel vechi merge, purtat de mână de Adam cel nou. Adam cel nou, Hristos, îl ia pe Adam cel vechi de mână şi-l duce până pe dealul Golgotei, unde îi va răstirgni păcatul. Or, această lucrare duhovnicească se petrece şi în noi: începem Postul prin a ne recunoaşte ca Adam izgonit din Rai. La intrarea în Postul Mare, Sfinţii Părinţi au aşezat Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi Duminica iertării. Numele acesta vine de la rânduiala specială de slujbă ce se săvârşeşte în seara acestei zile: Vecernia iertării. Este o slujbă cu totul deosebită, la sfârşitul căreia cei prezenţi îşi cer iertare unii de la alţii într-o rânduială emoţionantă.

Ne cerem iertare unii de la alţii, dar să nu uităm să cerem iertare şi de la Dumnezeu în Taina Spovedaniei pentru că numai Spovedania ne uşurează cu adevărat conştiinţa.

În calitatea mea de duhovnic, folosesc acest prilej pentru ca eu însumi să-mi cer iertare de la frațiile voastre pentru tot ce v-am putut greși, cu știință sau cu neștiința, cu voie sau fără de voie. Iertați-mă și Dumnezeu să vă ierte!

Perioada de post pe care urmează să o parcurgem să fie una plină de pocăinţă, iubire milostivă, perioadă de urcuş spre învierea fiecăruia dintre noi şi nu în ultimul rând să fie o perioadă în care să ne îmbogăţim de pacea, iubirea şi lumina Sfintei Treimi.

„Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar la capăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina Împărăţiei lui Dumnezeu ” Amin.

Arhimandrit Siluan (Șalari)

Contact Form Powered By : XYZScripts.com