Header image

Pr. Iustin Pârvu -Tot ce se întâmplă acum este şi din lipsa prezenţei Bisericii

Arta asta de a conduce, politica, o are elita, crema unei naţiuni. în acelaşi timp trebuie să aibă aceeaşi coloratură, aceeaşi credinţă, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi tradiţie, aceeaşi rădăcină cu neamul din care se trage. Ce este naţiunea? Ce este un neam? Neamul este legătura celor din trecut, prezent şi viitor. Fiecare naţiune este aşezată de către Dumnezeu şi, cum spune legenda, fiecare neam şi-a luat pămîntul care I-a fost dat. Ca de obicei, românul a venit ceva mai la urmă să se plîngă la Sf. Petru că a rămas fără loc de aşezare şi atunci Dumnezeu I-a dat din grădina sa cea mare şi de aceea suntem o ţară rîvnită de toţi.

Puţine ţări au asemenea oameni şi o asemenea structură de relief. Munţii aceştia frumoşi, cu păstoritul nostru mioritic, dealurile, cîmpiile… Românul nu este făcut să găurească şurubul în fabrică, să îndoaie metale în ateliere. Vedeţi dumneavoastră, profilul său s-a deformat, acum românul nici agricultor nu mai este, nici industriaş, nici negustor, nici afacerist. E un om aruncat de soartă, ce a ajuns braţul cel mai ieftin de muncă, slugă la bogaţii lumii, rob la străini.

Ce este paradoxal e că şi în această parte, a Moldovei, unde creştinii sunt mai buni, ei rămîn la vechea poziţie, nu se mişcă în nici un fel. Stau aşa înţepeniţi, nu-şi dau seama ce se întîmplă în jur. Se uită la televizor şi ce văd şi aud, aceea este. Aşa de mult le-a fost pustiit sufletul, încît nu mai judecă. Tot ce se întîmplă acum este şi din lipsa prezenţei Bisericii. Politicienii ştiu că întotdeauna Biserica a fost forţa şi rămîne forţa unui stat şi de aceea s-au grăbit să o paralizeze. Nu I-au mai dat voie să lucreze şi ne găsim într-un asemenea haos încît cu greu se va mai putea redresa ceva.

Uitaţi-vă numai la ce se petrece acum: tineretul pleacă, se duce în lume, bătrînii mor, femeile nu mai nasc, hoardele asiatice vin peste noi, chinezii umplu Bucureştiul, sate întregi plîngi de mila lor, că au rămas casele goale, românilor în genere le plîngi de milă, ajungînd mai răi decît cerşetorii. în străinătate sunt cotaţi mai prost decît ţiganii. Aici, dacă-I pui să facă ceva nu fac nimic, dar pe unde ajung spală rufele şi mizeria din toate marile metropole ale lumii! Cum mai poţi vorbi în acest caz de politicieni, cînd ei trec cu atîta uşurinţă peste aceste crime şi urgii, cînd copii noştri, neamul nostru este pîngărit şi asuprit, sărăcit şi silit să devină cerşetor.

Mai poţi spune că suntem un neam unit, o naţiune închegată, cînd toţi specialiştii noştri emigrează spre Canada şi alte zări, cînd acolo sunt foarte buni iar acasă nu fac nimic, ci doar aleargă după un dolar şi o bucată de pîine? Cînd aici îşi pierd şi copilul şi casa şi familia şi viaţa lor? Unde sunt convingerile lor religioase, ca să-I lege de acest pămînt? S-a ajuns din nefericire la o descompunere înceată a neamului nostru, care va avea o consecinţă extrem de gravă peste 40-50 de ani, cînd s-ar putea întîmpla să nu mai vorbim în limba română, să nu mai avem unde să ne închinăm într-o biserică ortodoxă română în Moldova de astăzi sau oriunde în ţară.

E o vreme de pustiire a neamului, dar sperăm că Dumnezeu nu ne va lăsa, aşa cum nu ne-a lăsat în toate vremurile grele, cînd Biserica noastră a fost prezentă în mijlocul poporului, cînd Ştefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrîn, uniţi cu toţi călugării şi călugăriţele din mănăstiri păstrau tradiţia şi continuau istoria. Aceştia erau ei politicieni? înainte de toate erau creştini care ştiau să apere valorile ortodoxiei şi implicit ale neamului.

Politica ei, dacă se mai poate vorbi de o politică, este să reflecte la ce s-a întîmplat cu poporul evreu la ieşirea din Egipt. Acesta a rătăcit 40 de ani în pustie şi pînă ce nu a rămas nici unul din cei necuraţi, nu a intrat în pămîntul făgăduinţei, pe care şi Moise abia l-a zărit cu privirea. Căci toţi cei ce au cîrtit împotriva lui Dumnezeu nu mai puteau să intre în pămîntul Canaanului. Cam aşa se va întîmpla şi cu noi. Noi vom pieri, bătrînii care am rămas încremeniţi în ideile acestea ale unui trecut aşa de neguros şi vor apărea generaţiile acestea de tineri din ce în ce mai curaţi, mai sănătoşi, mai îndrăzneţi, ce vor avea o altă minte, mai aproape de Dumnezeu.

Ne trebuie însă o familie sănătoasă, pentru că aici se va forma viitorul bărbat de stat. Aici se va forma geniul, eroul, mucenicul, dar şi omul deşert. Familia, împreună cu şcoala, Biserica împreună cu şcoala, legătura mai strînsă între religie şi ştiinţă, între credinţă şi viaţă, toate acestea, în sfîrşit vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cît a durat stricăciunea, dar avem şansa restaurării în viitor. Trebuie însă o şcoală bună, de toate gradele, o şcoală de elită pentru preoţi, care să fie oameni de dăruire, oameni permanent de strajă, mult mai aproape de necazurile enoriaşilor, ca să devină într-adevăr ziditori sufleteşti. Orice viaţă bună a părintelui este nevoinţă şi abia atunci cînd va fi lîngă oameni se va vorbi de ascultare, de apropierea unuia faţă de celălalt, de progres.

interviu cu Părintele Justin Pârvu apărut în revista “Credinţa ortodoxă”, ianuarie 2001

646x404

Contact Form Powered By : XYZScripts.com