Seminar realizat cu preoţii din blagocinia Căuşeni

Vineri, 27 noiembrie, de ziua pomenirii Sfântului Apostol Filip, a avut loc un seminar în tematica socială, implicând preoţii din blagocinia Căuşeni. Seminarul cu genericul „Contribuţia preotului la consolidarea familiei pentru asigurarea bunăstării copilului”, organizat în cadrul proiectului „Familie puternică pentru fiecare copil”, finanţat de USAID şi implementat de Asociaţia Obştească „Parteneriate pentru fiecare copil”, a fost moderat de preotul Constantin Cojocaru, cu binecuvântarea Î.P.S. Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldovei şi sub îndrumarea nemijlocită a P.S. Ioan, Episcopul de Soroca şi Vicarul Mitropoliei Moldovei. În cele ce urmează vă propunem un articol semnat de domnul Vladimir Sărătilă, colaboratorul ziarului blagociniei Căuşeni.

Cu blândeţe în cuvânt şi fermitate în fapte…

Cred că e un semn bun (din păcate, unul din puţinele în  zbuciumata lume modernă, pândită de atâtea calamităţi morale) că Biserica este preocupată la modul serios de problema consolidării societăţii mai ales atunci, când este vorba despre copii şi familie. Chiar dacă Sfânta Biserică nu a fost nici o dată străină de ceea ce se întâmplă cotidian cu omul simplu, copilul şi familia sa (cine ar  putea vorbi mai convingător despre faptul că trebuie să-ţi iubeşti aproapele?) se pare, preocuparea  preoţilor pentru consolidarea familiei şi asigurarea bunăstării copilului devine una constantă şi conjugată cu eforturile factorilor educaţionali şi structurilor administrative. Mai mult, bazată pe criterii ştiinţifice.

O confirmare a justeţei celor afirmate mai sus a fost discuţia în problema anunţată, a preoţilor din protopopiatul Căuşeni, parte a unui proiect derulat în Republica Moldova de către USAID implementat de AO. „Parteneriate pentru fiecare copil.”

Preotul Constantin Cojocaru, moderatorul discuţiei, a punctat de la bun început indicatorii bunăstării copilului, factorii  care protejează familia şi modelele concrete de  activitate. Câteva dintre misiunile preoţilor ar fi derularea proiectelor culturale cu scopul de  a-i apropia pe tineri de persoanele în etate, diminuarea comportamentului deviant al unor adolescenţi şi tineri, sensibilizarea societăţii la problemele familiilor.

Factorul activ trebuie să fie, fără îndoială, preotul. El trebuie să meargă în familiile din comunitate nu numai pentru oficierea unor slujbe religioase ci şi pentru a discuta cu enoriaşii, în special cu tinerii şi să-i facă să înţeleagă că familia este o mică biserică. La modul concret a fost promovat ca exemplu demn de urmat încercarea de cahetizare a familiilor. Parte din preoţi botează copii după ce părinţii  sunt familiarizaţi cu principiile eticii şi moralei creştine.

Faptul că majoritatea caselor de copii din Republica Moldova au fost închise schimbă radical datele problemei educaţionale. Copiii din familii aflate în dificultate trebuie să beneficieze de o atmosferă familială adecvată. Alternativa este iniţierea la nivel de stat a asistenţei parentale profesioniste. Constatăm că preoţii au salutat şi chiar au îmbrăţişat practica de a lua în familiile lor copii anterior instituţionalizaţi, rămaşi fără părinţi,  maltrataţi, respinşi de cei din jur. Unii dintre aceşti copii au devenit ulterior din proprie iniţiativă cântăreţi în strană sau pălămari şi din comportamentul lor la limita infracţiunii nu a rămas nici urmă. Sunt cazuri, când preoţii i-au atras pe copii în  activităţi utile, făcându-i să se ocupe, bunăoară, cu apicultura.

Discuţiile în jurul problemelor sociale înfruntate de familiile cu copii au cuprins mai multe subiecte. Seturi întregi de probleme educaţionale generează pasiunea fără discernământ pentru internet. Părerea preoţilor antrenaţi în discuţie a fost  că internetul nu poate fi interzis pentru că interdicţia ar crea o foamete incontrolabilă  şi l-ar face pe copil dependent de reţelele de socializare. Este la fel de adevărat că acei copii care nu fac uz de internet riscă să se pomenească înstrăinaţi de colegii lor. Recomandarea care a fost făcută constă în faptul că, înainte de a-i cumpăra  copilului un  iPhone, trebuie să pui ceva în acel copil, adică  să-l pregăteşti. Părintele Constantin Cojocaru a adus în calitate de exemplu următorul fapt: când s-a văzut nevoit să limiteze timpul şederii copiilor în faţa televizorului le-a spus aşa: De azi, câteva zile, suntem pedepsiţi cu toţii, şi nimeni dintre noi nu va privi televizorul timp de 5 zile.

Problemele cu care se confruntă uneori tinerii sunt mult prea grave pentru ca ei să le poată rezolva singuri. Ce face o tânără care, după ce a fost înşelată şi părăsită, naşte un copil? Părinţii consideră că e ruşinea lor,  semenii se feresc de ea. Tânăra mamă e la marginea disperării.  Preotul, chiar dacă nu are pârghii administrative, poate influenţa situaţia. El poate să le insufle părinţilor responsabilitate, să-i convingă că un copil este, în orice condiţii, o bucurie şi nu un prilej de supărare sau deznădejde. Faptul că însuşi preotul te înţelege şi te încurajează trage greu la cântar.

Preoţii sunt cetăţeni şi au responsabilităţi cetăţeneşti. Părintele Victor Velciug semnalează un caz ieşit din comun. Un individ criminal s-a declarat  singur pe sine întruchipare a Arhanghelului Mihail şi a pătruns într-o familie de indecişi.  Convertindu-i pe capii familiei de faptul că el este adevărul, calea şi viaţa a pus mâna pe bunurile acestei familii şi le-a subjugat sexual pe cele două fiice. Intervenţia preotului a fost întâmpinată cu ameninţări de dare în judecată pentru amestec în viaţa privată. Paradox al sorţii, după ce justiţia şi-a făcut treaba şi criminalul a fost condamnat la ani grei de puşcărie, tot preotul a fost învinuit de faptul că nu a luat la timp măsuri. Preotul nu  scrie rapoarte în organele statale despre ceea ce a lucrat, dar comunitatea îl face responsabil mai mult decât pe alţii.

Uneori se ajunge la cazuri de neînţeles. S-a vorbit despre două familii în care părinţii au declarat oficial că se dezic de copilul lor. Nu era vorba despre prunci, ci despre elevi din clasele a IV-a şi a VI-a. Intervenţia preotului în aceste cazuri este nu pur şi simplu necesară ci de-a dreptul obligatorie.

Copilul vrea şi trebuie să fie activ. Pasivitatea nu poate să te înveţe ceva. Nu poţi  fi biciclist dacă  nu te apropii de bicicletă. Altfel zis este nevoie ca cei mici să fie implicaţi în diferite activităţi pentru a-i face responsabili.

Propunerile au fost completate cu necesitatea de a fonda biblioteci pe lângă biserici şi cercuri pe interese, colţişoare de literatură religioasă în bibliotecile şcolare şi comunitare şi perfecţionarea predării religiei în unităţile şcolare.

Altruismul, deschiderea preoţilor din raionul Căuşeni, s-a văzut în  două cazuri. Părintele Gheorghe Nebunelea  din satul Ursoaia a adus sincere mulţumiri preoţilor raionului pentru faptul că a reuşit să  scape cu zile printr-o dificilă intervenţii chirurgicală şi să continue slujirea în numele Sfintei Treimi datorită suportului unui fond special pe care preoţii l-au fondat acum câteva luni de zile special pentru asemenea cazuri. De ajutorul preoţilor acum beneficiază preotul Igor Puică al cărui copil are la moment nevoie de o costisitoare operaţie medicală.

Astfel s-a văzut că altruismul nu este pasăre rară ci la îndemâna fiecărui om cinstit.

Vladimir SĂRĂTILĂ