Sîntem ceea ce ne amintim despre noi

Sîntem ceea ce ne amintim despre noi. Memoria este forma concretă a sufletului nostru. In măsura în care memoria naște noi forme de percepție a sensurilor prezente și condiționează alegeri viitoare, noi ne formăm ca persoane. Alterarea memoriei echivalează cu stingerea persoanei.

Pe de altă parte, Contemplarea este starea contrară memoriei, fiind o pășire a omului muritor în eternul Prezent.

Starea de contemplare este starea în care memoria topește concretețea faptelor și a gîndurilor noastre arzîndu-le în focul dorului ceresc, astfel încît nimic din materia faptelor nu mai tulbură atenția, ci Omul se arată în deplinătatea sa ipostatică, trăind în acele clipe starea de chip și asemănare a lui Dumnezeu.

Această stare de contemplare nu este cu putință a fi atinsă fără lucrarea minții care pune în rînduială memoria și aduce sufletul în starea de a dori cele de dincolo de memorie.

Bună dimineața și azi!

Părintele Savatie (Baștovoi)