Străduieşte-te să placi lui Dumnezeu în toate câte faci !

Dacă ţi-a mers totul cu bine astăzi, mulţumeşte lui Dumnezeu; dacă nu, lasă tot în seama Lui, pentru că El pe toate le rânduieşte spre binele nostru şi pentru a noastră mântuire.

Înainte de fiecare masă roagă pe Dumnezeu să binecuvinteze mâncarea şi băutura; iar după masă mulţumeşte-I Domnului şi roagă-L să nu te lipsească de binecuvântarea Sa nici de acum înainte. Este bine să te ridici de la masă înainte de a te sătura, dând dovadă astfel de înfrânare şi cumpătare.

Asemenea primilor creştini trebuie să posteşti întotdeauna Miercurea şi Vinerea.

Nu fi lacom. Mulţumeşte-te cu ceea ce ai. Fii mulţumit să ai ce mânca şi să ai strictul necesar, urmând pe Hristos, Care a fost sărac, pentru a ne fi nouă exemplu de simplitate şi smerenie.

Străduieşte-te să placi lui Dumnezeu în toate câte faci, aşa încât să nu ai mustrări de conştiinţă pentru ceva. Aminteşte-ţi că Domnul te vede permanent, şi tu trebuie să fii atent la sentimentele, gândurile şi dorinţele sufletului tău.

Fereşte-te şi de cele mai mici păcate, ca nu cumva să cazi în altele mai mari. Alungă din suflet orice gând sau intenţie care te îndepărtează de Dumnezeu. Fereşte-te mai ales de poftele necurate, spurcate; alungă-le degrabă din sufletul tău, aşa cum arunci o scânteie aprinsă de pe hainele tale. Dacă nu vrei să fii tulburat de ispitele diavolului, acceptă cu blândeţe şi smerenie umilinţele şi ocările de la cei care te asupresc.

Nu vorbi prea mult, amintindu-ţi că pentru fiecare cuvânt ieşit din gura noastră vom da seama la Judecata lui Hristos. Mai bine să asculţi decât să vorbeşti: spunând multe este imposibil să nu păcătuieşti. Nu fi curios să afli multe veşti, căci acestea au darul de a desfăta auzul şi de a risipi, de a zăpăci sufletul, îndepărtându-te de gândirea la Dumnezeu.

Nu judeca pe nimeni, ci consideră-te pe tine a fi cel mai păcătos. Acela care judecă pe altul, îi ia acestuia păcatele; este mai bine să te întristezi pentru cel păcătos, şi să te rogi ca Domnul să-l îndrepte după cum ştie El mai bine.

Dacă cineva nu ascultă sfatul tău, nu te certa cu el. Dar dacă faptele sale duc şi pe alţii în ispită, fă ceea ce poţi pentru a-i salva pe cei ce s-ar putea rătăci.

Niciodată să nu discuţi aprins ori să te juri. Fii respectuos, liniştit şi smerit; suportă orice, după exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El niciodată nu-ţi va pune pe umeri mai mult decât poţi duce. Şi întotdeauna te ajută să porţi Crucea pe care o ai de dus.

Roagă-te Domnului să-ţi dea Harul Său, ca să poţi împlini poruncile Sale, chiar dacă acest lucru pare prea greu. Făcând o faptă bună, nu aştepta recunoştinţă, ci mai curând ispite, ştiind că drumul spre Dumnezeu este plin de încercări şi obstacole. Nu te aştepta să dobândeşti vreo virtute fără a suferi. În focul încercărilor vieţii nu dispera, ci roagă-te cu rugăciuni scurte: Doamne, ajută; Doamne, învaţă-mă…; Doamne, nu mă lăsa; Doamne, apără-mă. Dumnezeu îngăduie să fim încercaţi, dar tot El ne dă şi puterea să biruim necazurile, şi la sfârşit ne dă cununa învingătorilor, aşa cum a dat şi sfinţilor săi.

Roagă-te lui Dumnezeu să depărteze de la tine orice lucru care să-ţi hrănească mândria, chiar dacă este dureros să renunţi la plăcerea de a fi lăudat, la slava deşartă, la dorinţa de a fi mai sus ca alţii. Nu uita că mândria este aceea care te poate duce în toate păcatele.

Fereşte-te să fii nemilos, mohorât, cicălitor, bănuitor, suspicios sau făţarnic, şi fereşte-te de concurenţă cu alţii. Fii sincer şi simplu în purtarea ta. Acceptă cu smerenie sfaturile altora, chiar dacă eşti mai deştept sau mai experimentat decât ei.

Ceea ce nu vrei să-ţi facă alţii ţie, să nu faci nici tu altora. Mai degrabă fă tu altuia binele pe care doreşti să ţi-l facă alţii ţie. Dacă primeşti vizita cuiva fii primitor, modest, chibzuit, şi, uneori, în funcţie de împrejurări, fii surd şi orb (la bârfe, lucruri necuviincioase, la greşelile altora).

Când te simţi slăbit, sau bolnav, nu părăsi cu totul programul de rugăciune şi obiceiurile religioase stabilite. Oricât de puţin faci în numele Domnului Iisus Hristos, chiar şi lucruri mici şi nedesăvârşite (de exemplu citeşti rugăciunea stând pe scaun, neputând îngenunchea), este o manifestare a dragostei tale faţă de Dumnezeu, şi El primeşte osteneala ta.

Dacă vrei să afli pacea, lasă-te cu totul în seama lui Dumnezeu. Nu vei avea pace desăvârşită în suflet, până când nu Îl iubeşti cu adevărat pe Domnul şi nu încredinţezi în mâinile Sale viaţa ta.

Din când în când retrage-te în linişte, rugându-te şi gândind profund la Dumnezeu, urmând exemplul Domnului Iisus Hristos, Care se ducea în munte ca să Se roage. Gândeşte la iubirea fără margini a Domnului faţă de noi, la Patimile şi Moartea Sa pe Cruce, la Învierea Sa, la cea de-a Doua Sa Venire şi la Judecata de Apoi, unde vom da seama de toate câte am făcut.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/