25 de ani de la plecarea Starețului Iachint Unciuleac: Avem nevoie de duhovnici iscusiți cum avem nevoie de mame jertfelnice

„Dacă cineva ne-ar întreba ce ar trebui pentru regenerarea vieții duhovnicești din mănăstiri și din societate, răspunsul ar fi unul singur: duhovnici iscusiți, așa cum într-o familie e nevoie de mame iubitoare și jertfitoare”, scrie Arhim. Melchisedec Velnic, actualul stareț al Putnei și ucenicul Arhim. Iachint Unciuleac.

Părintele Iachint Unciuleac s-a născut în 10  septembrie 1924 la Mănăstirea, comuna Dăgâța, județul Iași, primind la botez numele Ioan. Părinții săi, Anton și Aneta, creștini evlavioși, au mai avut patru copii, dintre care unul a devenit monah. Printre strămoșii viitorului duhovnic al Putnei s-au numărat mai mulți preoți.

După revenirea de pe front, Ioan s-a închinoviat la Mănăstirea Sihăstria și a fost tuns în monahism, cu numele Iachint, în 1953. A fost pentru o perioadă ucenicul Ieroschim. Daniil (Sandu Tudor).

Părintele Iachint a ajuns la Putna când Sinodul Mitropoliei Moldovei a decis revitaliza vieții de obște de la această mănăstire. A fost secretarul și ghidul mănăstirii, fiind hirotonit ieromonah și apoi hirotesit duhovnic în 1958. Decretul din 1959 nu l-a putut clinti din mănăstire, pentru că avea studii teologice.

A fost numit stareț în 1977. Cu multă răbdare și iscusință, a protejat obștea de presiunile politice și a continuat lucrările de restaurare începute: la chiliile de pe latura de nord a incintei, la Paraclisul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, reclădirea pe vechile temelii a Casei Domnești, refacerea zidului de incintă și reamenajarea cimitirului.

„Era greu și de multe ori chiar imposibil de procurat materiale de construcție necesare restaurărilor așezământului. Așa erau legile sau dispozițiile față de Biserică; pentru părintele Iachint nu era însă nicio opreliște”, scrie în cartea omagială dedicată starețului de Mănăstirea Putna.

„Cei care aveau răspunderea administrării materialelor interzise a se da mănăstirilor aprobau cu tot respectul și deschiderea sufletească; drept urmare a discuțiilor celor mari cu părintele Iachint, starețul Mănăstirii Putna, ei se ofereau să contribuie cu materiale de cea mai bună calitate pentru șantierul de restaurare de la Putna; mai mult, acești oameni mari, care încălcau niște dispoziții superioare prin livrarea materialelor interzise pentru mănăstiri, nu pățeau nimic; Dumnezeu îi ocrotea prin rugăciunile părintelui Iachint.”

În decembrie 1992, la 68 de ani, s-a retras din stăreție, continuând lucrarea duhovnicească. Ceasul din urmă l-a găsit, în 23 iunie 1998, în scaunul de spovedanie.

„Diavolul urmărește călcâiul, adică sfârșitul vieții noastre. Ca să poți să ajungi la un sfârșit frumos și luminat, trebuie ca mai întâi în interiorul tău să ai un echilibru deosebit, să-L ai pe Hristos”, scrie Arhim. Melchisedec Velnic în cartea „Părintele Iachint, starețul și duhovnicul”, apărută în 2015 la Ed. Nicodim Caligraful a Mănăstirii Putna.

„Duhovnicia nu se învață numai din cărți, ci duhovnicia se ucenicește. Ucenicia nu se face altfel decât slujind pe aproapele în duhul dragostei și jertfei lui Hristos. Împodobit cu smerenie, cu blândețe și cu dragoste, a avut harisma duhovniciei și a știut să dea fiecăruia cuvântul de la Dumnezeu.”

Vezi și:

• 22 de ani de la adormirea Părintelui Iachint Unciuleac. Clipa trecerii l-a găsit în scaunul de spovedanie

Foto credit: Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”