Cel ce ne nedreptăţeşte, ne face bine

– Părinte,  cum să-l vedem pe cel ce ne nedreptăţeşte ?

– Cum să îl vedem?  Ca pe un mare facator de bine al nostru,  ce ne face depuneri la Banca din cer.  Ne face bogaţi pentru veşnicie.  Acesta este un lucru mic?  Oare nu îl iubim pe făcătorul nostru de bine?  Oare nu îi exprimăm recunoştinţa noastră ? Aşa şi pe cel ce ne nedreptăţeşte să îl iubim şi să îi fim recunoscători, pentru că ne fac bine pentru veşnicie. Nedrepţii se nedreptăţesc veşnic, în timp ce cei ce primesc cu bucurie nedreptatea sunt îndreptăţiţi veşnic.

Un familist evlavios a suferit multe nedreptăţi la serviciul său. Avea însă multă bunătate şi le suferea pe toate fără să murmure. A venit odată la coliba mea şi mi-a spus toate acestea, după care mă întrebă: -„Ce mă sfătuieşti să fac ?” – „Aşa să faci: să priveşti la dreptatea şi la răsplătirea dumnezeiască şi să faci răbdare. Nimic nu se pierde. În felul acesta depui la banca lui Dumnezeu. În cealaltă viaţă negreşit vei primi mult pentru încercarea aceasta ce o suferi.

Dar să ştii Bunul Dumnezeu şi în viaţa acesta răsplăteşte pe cel nedreptăţit. Dacă nu întotdeauna pe cel ce suferă, în mod sigur pe copiii lui. Ştie Dumnezeu ce face. Poartă de grijă de făptura Sa”.

Daca face cineva răbdare, lucrurile vin la locul lor. Le iconomiseşte Dumnezeu. Dar e nevoie de răbdare fără logică. Dacă Dumnezeu vede, supraveghează, să te predai în alb lui Dumnezeu. Vezi Iosif (Fac. 57,20) n-a vorbit atunci când fraţii lui l-au vândut ca rob. Putea să spună: „Sunt fratele lor”. Dar n-a vorbit atunci, ci Dumnezeu a vorbit după aceea şi l-a făcut împărat. Dar dacă nu facem răbdare, ne chinuim. Dacă vrem să ne vina bucuriile numai aşa cum ne convine, cum ne place, odihnă, fireşte, nu aflam, şi nici nu decurg lucrurile aşa cum vrem.

Dacă cineva este nedreptăţit în această viaţă de oameni sau de diavoli, Dumnezeu nu Se nelinişteste, pentru că asta pricinuieşte câştig sufletului. Însă de multe ori spunem că suntem nedreptăţiţi, dar în realitate noi nedreptăţim. E nevoie de atenţie, să ne cercetam pe noi înşine.

Extras din

Cuviosul Paisie Aghioritul  “Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan”,

Editura Evanghelismos, 2003