Ferește-te de a vătăma pe aproapele cu o limbă vicleană

Alungă departe de la tine duhul vorbăriei. Căci în el zac patimi foarte cumplite. De aici vine minciuna, îndrăzneala, glumele proaste, nerușinarea, vorbele nebunești și, scurt grăind, „din vorba multă nu va lipsi păcatul; iar bărbatul tăcut este scaun al simțirii”. Ba „vom da și socoteală pentru orice cuvânt deșert”, cum a zis Domnul. Așadar tăcerea e foarte trebuincioasă și folositoare.

Ni s-a poruncit, ca pe cei ce ne defaimă și ne ocărăsc, sau ne necăjesc în oricare alt chip, să nu-i defăimăm și supărăm la rândul nostru, ci mai degrabă să-i vorbim de bine și să-i binecuvântăm. Căci câtă vreme trăim în pace cu oamenii ne luptăm cu dracii; iar câtă vreme ținem minte răul și ne luptăm cu frații, petrecem în pace cu dracii, pe care am învățat să-i urâm cu o ură desăvârșită și să avem către ei război neîncetat.

Ferește-te de a vătăma pe aproapele cu o limbă vicleană, ca să nu fii vătămat de ucigașul. Căci am auzit pe Proorocul care strigă: „Pe bărbatul sângeros și viclean îl urăște Domnul; și va pierde Domnul toate buzele viclene, toată limba ce spune vorbe mari”. De asemenea ferește-te de a osândi greșeala fratelui tău, ca să nu cazi din bunătate și dragoste. Căci cel ce nu are bunătate și dragoste pentru fratele nu a cunoscut pe Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu iubire este, cum strigă Ioan, fiul tunetului, și ucenicul iubit al lui Hristos. Dacă Hristos, zice, Mântuitorul tuturor și-a pus sufletul Său pentru noi, datori suntem și noi să ne punem sufletele pentru frații noștri.