Mănăstirea Țigănești – loc liniștit și liniștitor, tăinuit de bătrânii codri ai Moldovei

Căutarea Cuvântului Vieții Veșnice – acest înțeles profund al căutării creștine – i-a determinat pe mulți monahi și pustnici să părăsească lumea această și să se retragă în locuri tăinuite ei…

Un asemenea loc este și vechea mănăstire de călugări Țigănești (1760), ascunsă în zona de codru a Moldovei, departe de aglomerația urbană, într-o vale pitorească, și străjuită cu multă grijă de cele două dealuri din preajmă.

În acest loc ne-am lăsat pentru câteva ore mintea și sufletul furate, cucerite de frumusețea fermecătoare și de liniștea încununată cu dulceața ciripitului păsărilor bătrânului codru.

Am găsit la Țigănești o mănăstire plină de viață: atât din punct de vedere al rânduielii și vieții monahale, cât și privind procesul de reconstrucție și renovare a edificiilor ei, precum: lucrări de pictură în Biserica de iarnă, renovarea Trapezei mănăstirești, amenajarea unei parcări pentru pelerini și vizitatori, ș. a.

Pe lângă toate acestea, mănăstirea are o comunitate monahală numeroasă și integră, dar și o gospodărie bine organizată, toate acestea realizate cu stăruința și supravegherea continuă a Părintelui Stareț, Arhim. Irinarh (Costru), care în acest an aniversează frumosul jubileu de 20 de ani de stăreție (1997-2017).

În ciuda crizei morale a societății de astăzi, în care lumea tehnicii caută fericirea în afara lui Dumnezeu și sunt promovate în locul „legilor vieții” – „legile morții”, totuși Dumnezeu ridică din neamul nostru fii vrednici duhovnicești ai Bisericii, care sprijină și contribuie considerabil și dezinteresat la ridicarea și susținerea sfintelor noastre mănăstiri, capodopere și izvoare de cultură și spiritualitate ale neamului nostru.

Omul de astăzi se vede ca un fel de dumnezeu al său, crezând că în el și prin el se petrec toate și își au rostul toate. Însă, toate acestea rămân doar închipuiri deșarte și amare.

În aceste zile grele de încercări, asemenea zilelor Dreptului Iov din Vechiul Testament, să venim la credința lui, care zice:

„Căci ştiu că veşnic este Acel ce-o să-mi dezlege târziul pe pământ” (Iov 19,25).

Text: Serghei Crudu, teolog

Foto: Pr. Mihail Bortă

pentru Sectorul Sinodal Mănăstiri și Viață Monahală

www.manastiri.md