ÎPS Mitropolit Vladimir: Drumul Crucii este acel eveniment care consolidează poporul și îl întărește în faţa marilor provocări

Cuvântul Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir 
La Drumul Crucii și al Pocăinței

s. Olănești, r. Ștefan Vodă
2 august 2013

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti!

Hristos să fie în mijlocul nostru pururea!

Comunicând cu mai multe persoane, inclusiv preoţi, am auzit întrebările – care e rostul Drumurilor Crucii, ce se urmăreşte prin desfășurarea lor şi dacă nu sunt suficiente formele de rugăciune pe care le facem zi cu zi?

Trebuie să știm cu toții că Drumul Crucii este acel eveniment care consolidează poporul și îl întărește în faţa marilor provocări şi pericole. Acest fel de pelerinaj are drept model calea parcursă de Mântuitor spre Golgota, urmat de triumful Învierii Sale.

Săvârşit în duhul pocăinţei şi al rugăciunii neîncetate, el ne aminteşte iar şi iar, că trebuie să mergem fără abatere după Crucea Domnului, spre mântuire şi viaţă veşnică.

Şi astăzi, când poate mai mult ca oricând este necesar să ţinem aprinsă în inimi candela Ortodoxiei, fără de care viaţa noastră îşi pierde orice rost, Drumurile Crucii mărturisesc credinţa şi imploră mila lui Dumnezeu asupra Țării și Neamului.

Perioada în care trăim e unică în istorie. Atacurile asupra sufletelor sunt mai feroce ca niciodată – deosebit de iscusite și de obraznice, iar uneori chiar mortale. Dintre acestea fac parte implementarea legilor anticreştine, manipularea făcută prin mass-media și multe alte acțiuni nefaste care îndobitocesc şi macină încet dar sigur sufletele oamenilor. Astfel că doar Domnul prin harul Său de viaţă făcător ne poate lumina, ajuta şi salva de această avalanşă de ispite și greutăți.

Azi vedem cum grija vieţii s-a prefăcut într-un idol care dictează noi şi noi “necesităţi”, pentru ca omul să nu mai aibă timp să se gândească la cele sfinte.

Este îmbucurător faptul că stăm uniți împotriva legilor antihristice impuse din afara ţării. Dar totodată, ne îngrijorează faptul că duminicile şi de sărbători cea mai mare parte a creştinilor lipsesc de la biserică, îmbulzindu-se în piețe sau stând hipnotizați în fața televizoarelor ori ale calculatoarelor. Nici cel bătrân, nici cel tânăr nu vin în locaşul Domnului ca să-I mulţumească pentru viaţă și pentru toate bunurile dăruite de El.

În această situație mai avem noi oare dreptul să cerem ceva de la Hristos, când încălcăm poruncile dumnezeieşti şi tradiţiile creştine lăsate nouă moştenire de veacuri? Când nunţile şi cumătriile se organizează sâmbătă spre duminică, încălcând canoanele bisericeşti? Când desfrâul şi uciderea masivă a pruncilor nenăscuţi au ajuns la apogeu? Privind în jur și analizând cele ce se petrec, ne dăm seama că adoptarea legilor anticreştine şi în special a celei anti-discriminare nu este altceva, decât rezultatul modului de trai al creştinilor noştri care trăiesc departe de Hristos şi de învățătura Evangheliei Sale.

Iubiți credincioși, trebuie să ne organizăm viaţa în aşa fel, încât să dispunem de  timp şi pentru rugăciune, şi pentru lucru, şi pentru fapte bune.

Să nu aşteptăm ca altcineva să lupte în locul nostru ci să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru cele ce se întâmplă în ţara noastră. Să fim creştini adevăraţi, nu de ochii lumii. Iar pentru aceasta trebuie să reînviem în inimile noastre frica de Dumnezeu, teama de a păcătui, ruşinea de oameni şi dorinţa de a face bine, împotrivindu-ne răului.

“Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi”, zice sf. Apostol Iacov (Iacov 4, 7). E de datoria fiecărui creştin, la chemarea Bisericii, să se ridice împreună cu tot neamul întru apărarea credinţei şi a moralității. Iar pentru aceasta fiecare dintre noi trebuie să lucreze asupra sa, să cunoască poruncile şi Legile Dumnezeieşti şi să nu se lase manipulat de forţele malefice, adică să fie treaz şi veghetor.

Vreau să vă mărturisesc că şi eu la rându-mi am rămas neplăcut surprins de modul obscur în care a fost adoptată legea anti-discriminare care lovește direct în idealurile creștine și în bunele moravuri ale poporului nostru. Acest lucru m-a mâhnit amarnic. Dar cu toate aceste situații neplăcute, nădăjduiesc că Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa şi împreună cu turma încredinţată spre păstorire vom izbuti să luptăm și în continuare împotriva legiferării păcatului și a desfrâului.

Astfel fiecare preot, funcţionar, profesor, medic şi orice om cu frică de Dumnezeu are datoria sfântă să mărturisească Dreapta Credinţă şi să se opună cu bărbăție răului.

Mai ţin să accentuez că nu doar prin poziţia noastră fermă vom dobândi ceva, ci, numaidecât adăugând trăirea de zi cu zi a adevărului Ortodoxiei. Nu putem ieşi la luptă fără arme. Iar armele noastre sunt de temut pentru duşmani. Acestea sunt: îndeplinirea poruncilor Dumnezeiești, rugăciunea continuă, pravila de dimineaţă şi de seară, postul rânduit la vreme, participarea la Sfânta Liturghie, mărturisirea şi Sfânta Împărtăşanie, faptele bune, dragostea unul faţă de altul, pentru că numai aşa, cu ajutorul Domnului, a Maicii Sale şi a ocrotitorilor noştri cereşti vom izbândi şi vom scutura jugul celui viclean.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă lumineze şi să vă întărească în adevărata slujire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin!