Biserica – locul prezenței lui Dumnezeu și al împărțirii harismelor dumnezeiești

Credința în Dumnezeu și participarea la cultul divin, în special la Sfânta Liturghie, sunt pentru fiecare mădular viu al Bisericii, două realități inseparabile. Adevăratul creștin nu poate să trăiască fără Dumnezeiasca Liturghie. Foișorul Cinei cele de Taină și foișorul Rusaliilor, a căror continuare sunt sfintele biserici, constituie prin excelență locurile prezenței lui Dumnezeu și al împărțirii harismelor dumnezeiești.

”Împreună cugetarea” stăruitoare a credincioșilor exprimă unitatea trupului ecleziastic, care aici și acum, pregustă bunurile Împărăției lui Dumnezeu. Acest adevăr îl păstrează pe mai departe și Sfinții Părinți ai Sinodului Quinisext (691) cînd poruncesc să se rupă de trupul Bisericii cel care, fără un motiv serios, nu  merge la biserică, timp de trei duminici consecutive.

Mersul la biserică regulat nu constituie pentru credincios un simplu obicei, o îndatorire religioasă tipiconală, o obligație socială sau o soluție psihologică, o ieșire din strânsoarea asfixiată cotidiană, dimpotrivă, prin venirea la biserică se exprimă o necesitate existențială, nevoia ca omul să viețuiască autentic, să-L întâlnească pe Izvorul vieții, pe Creatorul lui, să se unească cu El. Să exprime iubirea și evlavia față de Maica Domnului și față de sfinți, care sunt prietenii lui Dumnezeu, să-i simtă lângă el pe frații săi spirituali.

Trupul și Sângele lui Hristos, cu care se împărtășește la Dumnezeiasca Liturghie, îi dăruiesc această plinătate, îl fac să se simtă ”împreună cetățean cu sfinții și casnic al lui Dumnezeu”. Astfel, pleacă de la biserică cu puterea să înfrunte, conform voii divine, și în perspectiva vieții veșnice, stricăciunea vieții de zi cu zi.

În zilele noastre, în care minciuna și înșelăciunea prisosesc, în care speranțele omenești sunt dezmințite pretutindeni, interesul pentru cultul ortodox crește continuu, pentru că mulți descoperă în aceasta sensul vieții. Este adevărat și că cei mai mulți dintre frații noștri lipsesc din biserici.

Să dea Bunul Dumnezeu ca biserica sfântă, casa lui Dumnezeu, să devină și casa noastră, Dumnezeiasca Liturghie să constituie centrul existenței noastre. Și Masa Euharistiei să fie pentru fiecare dintre noi ”hrănitoare de suflet, și dătătoare de viață”.

Sf. Ioan Gură de Aur, Mersul la Biserică, Traducere de Pr. Victor Manolache, Galați: Editura Egumenița, 2015