Fără Dumnezeu doar încercăm: să iubim, să fim buni, milostivi, altruiști…

Mulți oameni se află în o stare de mentenanță, li se pare că împlinirea, îmbunătățirea vieții și a tot ce fac ei, iată acuș-acuș se va săvârși. Daca nu am reușit astăzi bine, mîne va fi, sau poate poimâine numaidecât va fi mai bine. Este adevărat că mîne poate fi mai bine, ca rezultat și legat de ceea ce am făcut astăzi.

Fiecare om are dorințe și aspirații să fie mai bun, să poată primi de la viață cît mai multă plăcere și bucurie și metodele de încercare sunt foarte multe, variate și complexe.

Dar fără Dumnezeu: doar încercăm!

Încercăm să iubim, să facem familie, să avem cămin fericit, dar fără Dumnezeu va rămîne doar o încercare!

Încercăm să fim buni, să ajutăm, să dar fără scop moral rămîne doar o încercare să fim buni.

Depunem efort, jertfă, dorim să arătăm milă, să facem  milostenie, să dăruim, dar fără Dumnezeu rămîne doar o încercare de a fi milostivi!

Mergem la biserică, încercăm să fim evlavioși, dreptcredincioși,  dar dacă Dumnezeu nu este sălășluit deplin în inima noastră este doar o încercare.

Tindem să fim corecți, drepți, disciplinați, înțelepți, dar fără Dumnezeu rămîne doar o încercare!

Daca Dumnezeu nu ne ajută, mereu va rămîne să fie doar o încercare! Spune un sfînt părinte că oricît nu s-ar strădui omul, între om și Dumnezeu rămîne un gol deoarece omul nu este în stare să aducă o jertfă perfectă lui Dumnezeu, iar acest gol se umple numai de Harul lui Dumnezeu!

Încercarea este bună și ea este primul pas spre biruință dar nu trebuie să numai să încercăm, dar să biruim, să luăm cununa, iar aceasta se face cu ajutorul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este Cel care pe toate le plinește, le împlinește, le desăvârșește, le arată folositoare și motive de bucurie adevărată!

Dealtfel, toată viața noastră este o încercare dar trebuie să reținem că, este doar una, o viață, o încercare!

În acest context, vă îndemn să doriți prezența și lucrarea lui Dumnezeu în toate: dacă Dumnezeu va fi viu în tot ce facem, vorbim, gîndim, atunci acțiunea, lucrul, se va umple de sens; sensul se va conține în sine: acțiunea pentru Dumnezeu nu mai are nevoie de argumentare, ea se va îndreptăți pe sine, va fi o acțiune ,,care se explică pe sine”, intrisecă, deoarece se face în duhul lui Dumnezeu iar Dumnezeu este Dragoste! Dragostea nu are nevoie de explicații! ,,Iubirea pe toate le înţelege şi se jertfeşte pe sine. Sufletul se împotriveşte tuturor celor ce se fac din constrângere. Iubirea atrage harul lui Dumnezeu.” spune Sfîntul Porfirie Kapsokalivitul.

Faceți toate cu Dumnezeu!

Încercați, dar cu Dumnezeu și atunci numaidecît veți avea biruință! ,,Domnul dăruiește harul, dar El vrea ca omul sa Îl caute și să dorească a-L primi, închinându-se cu toate ale sale lui Dumnezeu.” ne spune Sfîntul Teofan Zăvorîtul. ,,Dumnezeu ne dăruieşte harul Său pentru smerenia care vine din multe osteneli” spune Sfântul Isaac Sirul.

Preot Nicolae Boian 

Sursa: www.ucenic.info