Preotul Victor Ciocan – judecat pentru activitate contrarevoluționară

Preotul Victor Ciocan s-a născut la 11 noiembrie 1862 în familia preotului Gheorghe și a preotesei Maria Ciocan din Orhei. Tatăl său era paroh la Biserica “Sf. Nicolae” din Orhei. A fost botezat la 30 noiembrie în biserica “Sf. Nicolae” de către protoiereul Simeon Baltaga, parohul Bisericii Catedrale “Sf. Dimitrie” din Orhei. Nașii de botez al viitorului preot au fost Vichentie Baranovschi, deputat în administrația orașului Orhei și Calista Berlațchi, soție de căpitan[1]. A învățat la scoala primară din Orhei, apoi la Școala spirituală și în 1882, absolvește Seminarul Teologic din Chișinău[2].

În perioada anilor 1882-1886, Victor Ciocan a învățat la Academia Teologică din Kiev și după susținerea tezei i se conferă titlul de magistru în teologie. În următorii ani, activează în calitate de profesor la Academie, la Catedra de Teologie Pastorală și Pedagogie. În anul 1890 a fost numit profesor la Seminarul Teologic din Kameneț – Podolsk (Ucraina), unde a activat timp de 16 ani[3]. La Seminarul din Kameneț – Podolsk  a fost profesor de Sf. Scriptură, a predat si limba germană. Era membru al Sfatului pedagogic de conducere a seminarului, îndeplinind și alte funcții. În anul 1891 devine inspector eparhial, apoi în următorii ani i se conferă diferite titluri civile, specifice nobilimii ruse din acea perioadă[4]. Potrivit cererii înaintate, la 8 noiembrie 1897 a fost hirotonit în treapta de diacon și în următoarea zi, în treapta de preot. Părintele Victor a fost numit slujitor la Biserica Catedrală “Sf. Alexandr Nevski” din Kameneț – Podolsk, edificiu târnosit (târnosire – sfințire, inaugurare) la 24 noiembrie 1897[5]. Slujba sfințirii a fost urmată de Sf. Liturghie, după care preotul Victor Ciocan a predicat în fața mulțimii. Pe parcursul activității sale la Kameneț – Podolsk, părintele a fost decorat cu ordinul “Sf. Stanislav, gr. III”  și  medalia “Alexandru III de argint”. Potrivit datelor personale din 1897, părintele era căsătorit, avea un fiu și trei fiice[6].

În anul 1906, părintele Victor Ciocan a fost ridicat în trepta de protoiereu și numit Rector al Seminarului Teologic din Kostroma (Rusia). În următorul an devine redactor al Buletinului Eparhial din Kostroma, colabora și la revista Buletinul Eparhial de Chișinău[7]. Părintele îndeplinea și alte funcții, era membru al Comisiei științifice regionale de arhivă, membru al Societății istorice bisericești, președintele Consiliului eparhial școlar, președintele unei frății din Kostroma ș. a. Pentru activitatea sa, părintele Victor a fost decorat cu ordinul “Sf. Vladimir, gr. IV” în grad de Cavaler[8].

După revoluția bolșevică a locuit în orașul Arhanghelsk. La 3 august 1920,  părintele Victor Cocan  a fost arestat, fiind acuzat de activitate contrarevoluționară și socotit membru al “Uniunii clerului și a laicilor”. Prin hotărârea Tribunalului Revoluționar din Moscova din 30 ianuarie 1921 a fost condamnat la 5 ani de detenție condiționat. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic. La 15 iunie 1992, părintele Victor a fost reabilitat[9].

Protoiereu Ioan Lisnic

[1] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 186, f. 80

[2] Лотоцкiй П.А. Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.). Кишиневъ: Епархiальная типографiя, 1913, p. 73

[3] Пархомовичъ, I.М., Духовно-учебныя заведенiя Кишеневской Епархiи, 1813-1913 г.г. ,  Епархiальная типографiя, Кишиневъ,  1913, p. 114 – 115

[4] Евгений Франскевич, По страницам истории храма Александра Невского в Каменце-Подольском, Журнал “Православный взглядъ“, nr. 4, 2011, p. 96

[5]Biserica Catedrală “Sf. Alexandr Nevski” din Kameneț – Podolsk a fost construită cu mari greutăți, in perioada anilor 1891-1897. Era construită în stil bizantin, avea 3 altare și era foarte spațioasă, fiind prevăzuta pentru 2000 de credincoși. A fost distrusă în întregime de către autoritățile sovietice în anul 1935 și refăcuta între anii 1994-2000.

[6] Евгений Франскевич, op. cit.

[7] Пархомовичъ, I.М., op. cit.

[8] П. П. Резепин, Ректоры Костромской Духовной Семинарии (1747-1918),  Светочъ, Альманах, nr. 3, Кострома,

2008, p. 135

[9] С.В. Суворова, За веру Христову: Духовенство, монашествующие и миряне Русской Православной Церкви, репрессированные в Северном крае (1918–1951). Биографический справочник, Архангельск, 2006. p. 595