Lunea casatoriei – Dragostea parinteasca, dragostea conjugala

„Dragostea părintească este sacră, însă nu trebuie să uităm că față de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecțiunea pătimașă pentru copii să întunece sentimentele conjugale în loc să le întărească și să le facă și mai elevate. Copilul trebuie să crească în dragoste, dar mai întâi de toate el trebuie neapărat să vadă strălucirea dragostei dintre tatăl și mama sa și abia apoi să se scalde în dragostea lor părintească față de el. În familia unde au amorțit sentimentele reciproce ale părinților, inima copilului poate să se răcească, să nu învețe să iubească, oricât de tandră ar fi cu el mama și oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl.” (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Sursă: „Cum să educăm ortodox copilul – 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți și mari duhovnici”.

Sursa foto: doxologia.ro

Am observat și eu cu tristețe, că de multe ori este este uitat un lucru esențial: dragostea dintre soți este cea care ține familia, și ea trebuie hrănită și îngrijită permanent. Altfel, după ce copii cresc și își iau zborul, soții constată cu uimire că sunt doar doi străini. Că nimic, în afară de copii, nu-i mai leagă unul de celălalt. Și atunci, de cele mai multe ori fie divorțează, fie trăiesc într-o stare de nemulțumire continuă.

Influența negativă pe care o are asupra copiilor lipsa de iubire dintre părinți este de înțeles. Copilul învață prin imitare. Dacă este fată, învață să fie o soție bună de la mamă, iar dacă este băiat, învață să fie un soț bun de la tată. De asemenea, inconștient, băiatul își va căuta o soție care să semene cu mama lui, iar fata un soț care să semene cu tatăl ei. Și asta pentru că, fără să vrea, fiecare caută să refacă modul de viață care îi este cunoscut și cu care s-a obișnuit de mic.

De aceea, părinții care uită să acorde atenție relației lor, și lasă ca iubirea dintre ei să se stingă, involuntar, își condamnă copii la același tip de relație. Desigur, nu e totul pierdut, căci Dumnezeu are grijă de fiecare. Dacă la maturitate, copilul provenit dintr-o astfel de familie află mai multe informații și conștientizează pericolul în care se află, poate să schimbe ceva și să aibă o căsnicie împlinită.

Să nu lăsăm ca grijile unei familii să ne copleșească. Să ne facem timp pentru noi înșine, dar și pentru soțul/soția noastră. Să nu uităm să îl/o apreciem pentru tot ceea ce face pentru noi, să îl/o încurajăm, să-i dăm atenție, o vorbă bună și o îmbrățișare. Toate aceste lucruri fac viața mai frumoasă, iar pe copil îl învață cum să se comporte în viitor, în căsnicia lui.

P.S.: Chiar citeam în „Scrisori Caterinei”, că ar fi bine ca soții să iasă în oraș măcar o dată pe lună. Să petreacă un timp împreună (la plimbare, la restaurant etc.), doar ei, fără copii, pentru ca relația lor să se consolideze, să fie mai puternică. Și, deși la prima vedere a-i fi tentat să crezi că nu e bine pentru copii, de fapt, ei sunt cei mai câștigați…nu crezi?

Pace și bucurie sfântă!

Alina-Nicoleta

Preluare de pe http://prosanthropos.wordpress.com

Rubrică îngrijită de Oltea Boldureanu

P.S.: Chiar citeam în „Scrisori Caterinei”, că ar fi bine ca soții să iasă în oraș măcar o dată pe lună. Să petreacă un timp împreună (la plimbare, la restaurant etc.), doar ei, fără copii, pentru ca relația lor să se consolideze, să fie mai puternică. Și, deși la prima vedere a-i fi tentat să crezi că nu e bine pentru copii, de fapt, ei sunt cei mai câștigați…nu crezi?

Pace și bucurie sfântă!

Alina-Nicoleta