Cuvinte către o soacră ce nu-și iubește nora : ”Dacă nora nu este bună, roagă-te Domnului să-i dea înger bun norei tale…”

Iată, azi dimineață a venit o mamă cu fiul ei. A venit de mai multe ori și s-a plâns că îi este greu, că nu-și iubește nora.

Iar eu i-am pus:

– Nora e tânără și nu poate să înțeleagă că trebuie să își iubească soacra ca pe mama ei, dar tu ești deja în vârstă – tu, atunci, trebuie să te gândești la toate. Este dupa cele ale firii ca aici, pe Pământ, în lumea aceasta, mama, după ce își căsătorește fiul, să înceapă să nu-și suporte nora, chiar de ar fi aceasta și înger. Pe dinafară totul este frumos, nimic nu se vede, dar nemulțumirea ei este lăuntrică. Nora nu știe această taină a vieții: că trebuie să se roage Domnului ca să-i dea înger bun soacrei sale, iar ei să-i dea putere să o iubească pe soacra ca pe mama ei – abia atunci bagă de seamă acest război lăuntric (al soacrei).

Vedeți, fiecare război fizic începe mai întâi în cuget. Mai întâi, oamenii nu se rabdă în cuget, mai apoi încep să se nimicească unul pe celălalt. Tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă pe baza cugetului… În mare măsură, această mamă nu putea deloc să înțeleagă ce-i spuneam. Vedeam că este foarte rănită, foarte întristată, și a trebuit să vorbesc a doua zi mai mult cu ea.

Și i-am spus:

– Înâțelege, pricepe, nu încerca nimic mai mult! Dacă nora nu este bună, roagă-te Domnului să-i dea înger bun norei tale, și pe tine Domnul să nu te uite, și roagă-L să-ți ia această povară a cugetului pe inimă – tot ce ai împotriva norei tale, și nu numai împotriva norei, ci și împotriva oricui te-a vătămat – ca Domnul să-ți dea putere să-i iubești pe toți! Dacă vei avea față de toți gânduri de pace, de liniște, pline de dragoste și bunătate, în scurt timp vei vedea cum se vor schimba cei din jurul tău. Și nora se va schimba. Știi că tu o bați în chip cumplit și neâncetat? Nu o bați fizic, dar tu nu poți s-o rabzi cu gândul, și atunci nu este pace și liniste în casă. Și nici bărbatul ei, fiul tău, nu are pace din pricina asta. Ostenește-te să o iubești. Anevoie este, da… Dar știi de ce n-o iubești pe nora ta?

– Nu știu, spune ea.

– Pentru că ți-a luat fiul. Fiul nu mai este la tatăl și la mama lui, ca atunci când era mic. Stă în cele ale firii ca omul să se unească cu soția sa. Mama dorește să-și căsătorească fiul și se bucură că s-a căsătorit. Dar apoi suferă cel mai mult. De acum fiul se întoarce mai mult spre soție, nu o mai întreabă pe mama dacă-i este sete, dacă-i este foame, și astfel începe războiul gândurilor la mama. Poți să faci asta la nesfârșit, și la sfârșitul sfârșiturilor vei vedea că nu ai realizat nimic. Încearcă ceea ce ți-am zis să faci și vei vedea că, în scurt timp, totul se va schimba.

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, pp. 104-106