Iubirea este soluţia supremă la toate conflictele lumii!

Desi este una dintre cele mai mari enigme din Univers, creierul uman ramane cel mai puternic instrument prin care ne cream propria realitate. Chiar daca in aparenta se afla la polul opus acestuia, iubirea este forta care completeaza puterea mintii si doar impreuna pot conduce catre o transformare autentica la nivelul esentei noastre.

-Ce descoperire a fizicii cuantice se refera la puterea mintii si cum ne poate influenta?

Fizica cuantica este o elaborare a celor mai stralucite minti onorate cu Premiul Nobel, indeosebi in primii 30 de ani ai secolului trecut. Fizica este stiinta fundamentala care descrie natura tuturor lucrurilor, inclusiv a lumii noastre. Termenul vine din limba greaca, insemnand natura. In consecinta, fizica constituie fundamentul cunoasterii omenesti. Ontologic vorbind, adica al naturii in sine, distingem o stiinta a fizicii clasice si o alta a fizicii cuantice.

Prima vizeaza aspectul macroscopic al materiei, vazuta ca substanta accesibila simturilor noastre sau instrumentelor continute de om. Fizica cuantica se refera la natura inaccesibila simturilor noastre, dar la fel de reala ca si cea a lumii concrete. Din acest motiv, al inaccesibilitatii prin simturile noastre, fizica cuantica se refera la o lume contraintuitiva, cu o alta logica decat cea formala. Fizica clasica isi termina discursul stiintific la materia vazuta ca substanta solida, iar fizica cuantica descrie un univers situat dincolo de substanta, la nivel de camp de energie, de unde care sunt invizibile.

Mintea materiei

Stim acum ca, la nivel profund, cuantic, intreaga materie nu este decat energie aflata intr-o continua miscare, asemenea valurilor marii. In 1944, Max Planck, marele mentor al fizicii cuantice si creatorul termenului de “cuanta” pentru cea mai mica entitate subatomica, a afirmat ca Universul exista pentru ca particulele care formeaza atomul aflat la baza intregului sau edificiu sunt mentinute intr-o continua miscare de catre ceea ce el a numit mintea materiei (“mind of matter”).

Mihai Draganescu scria in celebra sa carte “Profunzimile lumii materiale” (1979) ca energia din campul cuantic este substanta primordiala a tuturor lucrurilor si a tuturor legilor, inclusiv a mintii noastre. ADN-ul insusi, suportul informatiei genetice, ar fi precedat de o informative numita de el “pregenetica”. 

Am adus in discutie aceste elemente din structura materiei pentru a intelege ca nu putem reduce lumea la simpla sa reprezentare ca substanta palpabila, vizibila, ci ca sursa a tot ce exista se situeaza intr-un univers care ne precede, invizibil, dar real detinator al tuturor misterelor. Stim acum, de asemenea, ca intreaga materie din univers, de la atom la galaxii, cum a aratat Louis de Brouglie in teza sa de doctorat, are o dubla ipostaza, de unde si particula.

Unda este invizibila, de unde si dificultatea pentru unii nespecialisti in domeniu de a o intelege si de a o accepta. In acest sens este de spus ca desi inceputurile fizicii cuantice sunt situate cu mai mult de 100 de ani in urma, gandirea prevalenta a secolului XX si chiar si acum este inca tributara fizicii clasice admitand lumea doar sub aspectul sau solid, fizico-chimic.

Din cele doua aspecte de unde si particule, noi percepem doar forma de particula, imaginand-o ca fiind singura reala. Intelegem acum ca in ciuda a ceea ce credem, noi nu vedem realitatea asa cum este, ci doar o parte a sa. Ni se spune ca noi transformam materia invizibila in materie vizibila. Eu as spune mai degraba ca nu vedem decat partea sa vizibila, fiind programati natural sa vedem astfel. Ni se spune, de asemenea, ca golul din atom si din afara lor este imens, apreciat la 99, 99%. Daca s-ar desfiinta aceste goluri, compactand materia, se apreciaza ca intreaga populatie a Europei ar incapea intr-o cutie de chibrituri.

Deducem de aici ca noi nu vedem realitatea asa cum este, ci avem doar o iluzie a sa, opinie pe care vechii hindusi o stiau de mult cand vorbeau de “maya” ca iluzie a realitatii. Werner Heisenberg, descoperitorul principiului incertitudinii din fizica cuantica, ne spune ca niciodata nu vom putea cunoaste realitatea ultima, ci doar aproximari ale acesteia. Si pentru a fi mai clari in exprimarea acestei idei vom aduce cateva exemple.

O rigla este dreapta doar la nivelul capacitatii de vedere a ochiului uman. Vazuta la un microscop ne apare cu multe neregularitati. Nu vedem nici Soarele, nici Luna la dimensiunile lor reale, dar poate cea mai grava iluzie care a costat viata unor oameni nevinovati a fost iluzia ca Pamantul este plat si static. Si nu doar Inchizitia s-a bazat pe o iluzie, ci si multe alte erori care au devenit dogme invocate ca “adevaruri” de puterile discretionare pedepsind oameni nevinovati.

Inca din Antichitate – Platon si Kant – din secolul XVIII  – au anticipat fizica cuantica afirmand ca noi nu vedem esenta lucrurilor, ci doar aparenta lor. Incercand sa extragem o concluzie la “cele de mai sus”, putem spune ca noi ne cream propia realitate in functie de instructia pe care o avem, de capacitatea proprie de interpretare, de viziunea generala in epoca, si mai ales de interesele pe care le avem.

Aceasta este explicatia de ce persoanele cu apartenenta politica diferite au opinii diferite despre aceeasi realitate. De partea cui adevarul? Aici intervine cultura, nivelul de informare si onestitatea. Un alt principiu, esential pentru comportamentul nostru social si individual este acela al interconexiunii dintre toate lucrurile sau al non-localizarii. Doua particule pereche comunica instantaneu intre ele, indiferent de distanta care le separa. Este paradoxul Einstein-Podolski-Rosen care a fost confirmat experiemental. S-a dedus ca tot ceea ce exista in Univers este interconectat. Nimeni nu exista doar prin sine, ci prin toti ceilalti. De aici decurge si responsabilitatea noastra pentru tot ce ne inconjoara.

Fiecare parte reprezinta intregul si intregul este prezent in fiecare parte componenta

Exista inca un principiu, cel al structurarii holografice a universului, care completeaza principiul incertitudinii, la nivel de consecinte in plan comportamental, social si individual. Fiecare parte reprezinta intregul si intregul este prezent in fiecare parte componenta. Consecinta imediata este aceea ca orice actiune exercitata asupra unui punct se rasfrange asupra intregului si invers.

Este simplu de inteles ca, dupa cum ne spune si W. Heisenberg, orice gand bun sau rau se propaga pana in cel mai indepartat colt din univers provocand in functie de semnificatia sa un efect pozitiv sau negative. Sigur, am intalnit si oameni care nu pot face legatura intre modul lor de a gandi si functionalitatea universului, dar este o chestiune de informare, de cunoastere.

In acelasi sens, am intalnit persoane care nu pot crede ca dincolo de corpul nostru fizic mai poate supravietui altceva. Da, supravietuieste corpul nostru in non-fizic, nesupus legilor gravitatiei, corpul nostru spiritual care fiind sus aspect de unda este invizibil. Vorbim asadar de un corp fizic corespunzator universului fizic si un altul spiritual, corespunzator unui univers spiritual non-fizic si nemuritor.

-Se poate vorbi de o forta a mintii si a iubirii?

Da, se poate vorbi de forta ambelor. Se intalnesc intr-un punct comun, cel al constiintei. Forta sau puterea mintii ne spune ce se poate face cu acest mirific si misterios instrument – creierul uman. Cu totii ne nastem cu posibilitati latente in subconstientul nostru pe care din nestiinta, cel mai adesea nu le folosim. Acesta a fost motivul pentru care tot ceea ce depasea nivelul comun de manifestare al unor oameni a fost axat drept “minuni” sau “miracole”.

Sfantul Augustin spunea ca miracolele sunt doar ceea ce nu stim inca, iar Iisus ne averiza ca ceea ce facea el apreciate ca fiind minuni le putem face si noi si chiar mai mult decat atat. Prin forta mintii putem invata cum sa ne autovindecam, cum sa ne dezvoltam memoria, atentia, capcitatea fizica si intelectuala, sa ne dezvoltam unele abilitati sportive, etc.

Iubirea in sensul sau larg, general, este mai intai un sentiment pe care il atribuim mai intai inimii, sufletului si prin care ne acceptam si ne apreciem semenii. Iubirea este imperativul princeps, esential al invataturii lasate de Iisus. Iubirea este o forta care unifica, armonizeaza si ii insufleteste pe oameni. Iubirea inseamna pace, altruism, compasiune, empatie, preocupare pentru destinul tuturor oamenilor.

Iubirea nu este doar un cuvant cu acoperire intr-un sentiment, ci este un camp de energie benefica pentru om si univers. Toti aceia care au avut o experienta la limita vietii spun ca au fost intampinati dincolo de catre o Fiinta de Lumina cu o iubire coplesitoare, neintalnita niciodata pe Pamant. Iubirea este solutia suprema la toate conflictele lumii.

Cand toti vom trai lectia iubirii pe Pamant, nu vor mai fi conflicte si razboaie. Cand il evoc pe Iisus exact in acest context, mi se spune uneori ca sunt mistic. Sa insemne ca a fi impotriva razboiului inseamna a fi mistic? Cei ce nu sunt mistici vor razboi? Ma intrebati de eventuala contradictie dintre minte si inima. Nu exista nicio contradictie. Ambele sunt darurile vietii noastre de care trebuie sa ne bucuram in egala masura, ca o necesitate absoluta.

-In situatia de dubiu intre minte si inima, ce sa alegem?

Se spune ca mintea calculeaza sansele intr-o alegere dupa criterii rationale care nu intotdeauna sunt functionale. Inima este ecoul Sinelui, al scanteii divine din noi. Intre ratiune si inima, adevarul pare sa fie de partea acesteia ultime. Pascal spunea ca inima isi are ratiunea sa despre care mintea noastra nu stie nimic. In experienta mea, ori de cate ori nu am ascultat eul meu profund pe care il simtim ca pe un presentiment, ca pe ceva greu de definit, s-a dovedit ca nu am fost bine inspirit.

Deci, inima pare sa aiba prioritate. Sunt insa, fara indoiala, si situatii in care alegerea trebuie sa apartina ratiunii. Judecata pasionala in unele situatii nu este cea mai buna. A alege, spre exemplu, intre o cariera grea cu un mare efort de pregatire si intre a lenevi intr-o “dolce farniente”, poate ca multi ar prefera ultima, dar nu ar fi cea mai buna alegere in niciun caz. Ratiunea trebuie sa prevaleze si sunt multe situatii de acest gen.

-In actuala criza a lumii apreciata ca fiind una spirituala si mai apoi economica, ce ar trebui sa facem ca sa o depasim?

Criza lumii actuale este rezultatul erorilor in gandirea si atitudinea fata de semeni si fata de mediu, al erorilor din filosofia sociala. Goana dupa acumularea egoista de bunuri de consum, de inavutire, a provocat o criza extinsa la nivelul intregii lumi. Traim intr-o lume aflata intr-o continua agitatie, derutata de avalansa de stiri care o streseaza, induce in panica si o terorizeaza. Ai sentimentul ca in lumea asta nimic bun nu exista, ca nimic nu mai este frumos. In cele mai generoase intentii, in cele mai devotate gesturi, cineva sta la panda nu doar sa anuleze semnificatia gestului, ci sa gaseasca obligatoriu o vina, iar daca nu o gaseste, sa o inventeze. Este greu sa scapi de impresia ca omenirea nu a intrat intr-o vale a plangerii.

Uratul propagat pe toate lungimile de unda, cultul violentei, intelegerea eronata a libertatii de manifestare l-a instrainat pe om de sine, l-a izolat de semeni, societatea devenind o sursa de desfatare, si nu o colectivitate fata de care are si responsbilitati. In societatea moderna, omul pare sa-si fi pierdut sensul propriei existente.

Dat fiind tabloul sumbru pe care il traverseaza omenirea, toti comentatorii pledeaza pentru nevoia de schimbare a modului de gandire, pentru nevoia de o Noua Spiritualitate in acord cu recentele progrese in cunoasterea inscrisa sub sintagma de Noua Stiinta (David Wilcock). Atributul de Noua Spiritualitate pe care i l-am dat subliniaza tocmai motivarea prin achizitiile recente ale stiintei. In opinia mea, Noua Spiritualitate inseamna trairea la un nivel superior a acelor valori etice menite sa ne asigure atat propria sanatate, cat si o existenta sociala armonioasa si echitabila intr-o lume a diversitatii culturale, economice, psihologice si mai ales religioase.

Daca pana acum nevoia de un comportament civic era doar o convetie sociala necesara pentru a convietui normal laolalta cu semenii, acum avem argumente in favoarea sa, impuse de propria noastra biologie. Creierul insusi respecta un cod etic pe care l-am descris in 2008. Noi suntem expresia gandurilor, sentimentelor, actiunilor si a credintelor proprii. Gandurile noastre sunt celulele noastre, sanatatea sau boala in functie de semnificatia pozitiva sau negative pe care o au.

Dupa cum am mentionat mai sus vorbind despre fizica cuantica, gandul este un camp de energie care aidoma tuturor corpurilor fizice cunoscute se propaga nu numai asupra mediului in care ne afla, ci la nivel de intreg univers unde, de asemenea, efectele vor fi benefice sau nocive in functionalitatea universului. Aceasta este responsabilitatea noastra de a fi in aceasta lume. Niciodata nu putem fi singuri si cu, sau fara voia noastra, prin ceea ce gandim, simtim sau facem influentam tot ceea ce ne inconjoara.

-Ne puteti da cateva exemple concrete in care puterea mintii a schimbat istoria?

Noile descoperiri in neurostiinta pot schimba istora invatandu-l pe om sa fie propriul sau demiurg, propriul sau creator, atat in ceea ce priveste dezvoltarea personala, autovindecarea unor suferinte fizice si psihice, cat si in motivarea unui nou curs, unei noi directii in orientarea comportamentului uman – moment care ar putea salva omenirea de la autodistrugere.

Cel mai pregnant moment in care iubirea a schimbat istoria a fost aceea in care Iisus a platit cu viata pentru a triumfa iubirea pentru semeni. L-as cita aici pe Napoleon Bonaparte care spunea ca oamenii, inclusiv el, au incercat sa schimbe istoria cu sabia, dar Iisus a reusit doar cu un cuvant: Iubire.

-O alta problema cu care ne confruntam este starea de negativitate. Cum putem renunta la gandurile negative in mod firesc, fara a ne minti pe noi insine?

Daca vrem ca noi si urmasii nostri supravietuiasca veacului in care traim, suntem obligati sa renuntam la ceea ce numiti negativitate. Daca nu din iubire pentru altii, cel putin din interesul de a nu pieri, dar numai cu egoism nu ajungem prea departe.

-Ce experienta spirituala v-a schimbat propria perceptie asupra vietii?

Am avut mai multe experiente a caror sursa nu era din lumea asta. daca vreti, insusi faptul ca inca traiesc. O alta experienta semnificativa pentru cunoasterea mea a fost aceea in care intr-un strat de o miime de milimetru, deci mult mai subtire decat o foita de ceapa, am vazut la microscopul electronic un relief tridimensional, cu vai inconjurate de inaltimi incredibile. Atunci am inteles ca noi cu ochii nostri nu vedem decat un nivel extrem de redus al realitatii dincolo de care lumea este cu totul alta. Abia acum pot sa inteleg si referirea Fizicii Cuantice la adancimi imperceptibile simturilor noastre naturale.

Interviu cu prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan

https://detoatepentrutotisimaimult.blog/