Despre cărţi

Un parinte le spunea credinciosilor:

– „Cu sute de ani în urma, înainte sa se inventeze tiparul, cine avea o carte duhovniceasca tinea la ea ca la ochii din cap. Oamenii, mai ales monahii, se nevoiau sa împlineasca ceea ce citeau. Citeau putin si faceau mult. Dar astazi oamenii se zbat sa îsi faca biblioteci cât mai mari, cât mai impresionante, dar citesc din ce în ce mai putin. Cumpara cartile spunând ca le vor citi când vor avea timp. Iar de citit, chiar din cartile duhovnicesti, citesc numai ce li se pare interesant, iesit din comun, palpitant. Nu vor sa citeasca o carte care i-ar îndemna sa îsi schimbe vietile în bine, punând început bun mântuirii.

***

Un crestin a venit la Facultatea de Teologie să vorbească cu un profesor cunoscut.

– Părinte, as vrea să îmi spuneti niste titluri de cărti religioase mai rare, că eu am încercat ca din mostenirea de la părintii mei să îmi cumpăr toate cărtile Sfintilor Părinti care s-au tradus la noi.

– Si ce faci cu ele, le citesti?

– Nu, părinte, nu am timp să citesc, că am un serviciu care mă acaparează.

– Atunci, ce faci cu ele? Le împrumuti altora?

– Nu, în nici un caz, nu vreau să le deterioreze.

– Dar ce, sunt timbre, să îsi piardă valoarea dacă se îndoaie? Ce faci cu ele?

– Fac colectie. Dumnezeu vede că în loc să cheltui banii pe alte distractii, îi folosesc pentru această pasiune a mea.

– Frate, ce să zic? În biblioteca ta stau pe rafturi pâinile cu care ai fi putut hrăni săracii, medicamentele cu care ai fi putut ajuta bolnavii si hainele pentru cei care rabdă de frig. Vinde cărtile si fă banii pomană. Si, când îti cumperi vreo carte, cumpăr-o ca să o citesti, nu ca să o mănânce cariile. Căci, altfel, vei fi osândit de Dumnezeu.