Rugăciune a Sfântului Ignatie Briancianinov la început de post

Această rugăciune a fost alcătuită de Sfântul Ignatie Briancianinov, și poate fi citită în vremea postului, deoarece trezește mintea și o face mai veghetoare asupra gândurilor rele, și ne aduce sufletul într-o stare de pocăință.

Se numește de altfel „rugăciune pentru vederea păcatelor”. Pentru Sfinții Părinți, conștientizarea păcatele și a greșelilor proprii este un lucru de mare preț.

Vederea propriilor păcate ne împiedică de la vederea păcatelor celorlalți, care stârnește în noi bârfa, judecarea, clevetirea și osândirea.

Sfântul Isaac Sirul spunea că este de mii de ori mai folositor să ne vedem păcatele decât să vedem îngeri. Și mai de folos ne este să plângem un ceas pentru păcatele noastre, decât să avem puterea de a săvârși minuni și chiar de a învia morții prin rugăciune.

Pocăința este un dar de la Dumnezeu, pentru că prin ea ne putem mântui. Înțelegând greșelile pe care le-am făcut, vom cere iertare, vom dori să ne împăcăm cu Dumnezeu și să ne îndreptăm, să ne schimbăm viața.

Despre cât de mult iubește Dumnezeu pocăința și umilința, ne spune Împăratul David în Psalmul 50, numit și “psalmul pocăinței”: Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Când proorocul Natan i-a descoperit regelui David fărădelegea sa, el și-a conștientizat păcatele și s-a căit foarte înaintea Domnului, prin post și rugăciune. Psalmul 50 este un rod al acestei pocăințe profunde: “Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea.“

O astfel de așezare a inimii atrage mila lui Dumnezeu, căci Domnul celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

Rugăciune pentru vederea propriilor păcate

„Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, astfel încât mintea noastră, atrasă cu desăvârșire de luarea-aminte față de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greșelile aproapelui, și să-i vadă pe toți într-acest chip buni.

Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să își unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăției și a sfințeniei, poruncite și gătite nouă de Tine.

Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăși: ea a fost deja spălată prin apele Botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor.

Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputințele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbușind în inimă mișcările duhovnicești, aducând în ea mișcările sângelui și trupului care sunt potrivnice Împărăției lui Dumnezeu.

Dă-ne marele dar al pocăinței, înaintea căruia merge și pe care îl naște marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzește-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine care apare în suflet din pricina păcătoșeniei sale neluate în seamă și neînțelese, și se naște din lucrările patimii dulceții și slavei deșarte care trăiesc în el neluate în seamă și neînțelese. Păzește-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, și dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-și recunosc păcătoșenia, și lepezi pe cei ce se socot drepți, ca să Te slavoslovim în veci, întru veșnica Ta fericire, a singurului Dumnezeu adevărat, răscumpărătorul celor robiți și Mântuitorul celor pierduți. Amin.”