Iată, ziua s-a plecat şi către seară este vremea noastră

Dacă ai moartea înaintea ochilor, în fiecare zi, nu păcătuieşti.

Dacă te vei elibera de lucrurile pământeşti, slobozindu-te din cele vremelnice, vei putea, ca un preaviteaz luptător, să iei darul biruinţei. Că, dacă lucrurile cele pământeşti ne trag în jos, către ele, apoi şi patimile ne întunecă ochii inimii, în vremea luptei lăuntrice.

Pentru aceasta se luptă cu noi şi ne biruieşte vicleanul, că pe unii ce suntem plini de lucrurile cele pământeşti și de patimile grijilor pământeşti ne robim. Că, pe cele pământeşti toţi împreună le iubim, fraţilor, dar unii se luptă să-și elibereze mintea, iar alţii nu. Și, atunci mintea noastră ne lasă şi se împrăştie pe pământ, din pricina trândăviei noastre.

Iată, ziua s-a plecat şi către seară este vremea noastră, iar noi, iubiţilor, în necredinţa noastră, socotim că este dimineaţă. Iată, lângă uşi este Împărăţia Cerurilor ca să strălucească, iar noi nu voim să înţelegem. Uneori, s-au făcut şi semnele şi minunile despre care a vorbit Domnul: foamete, ciumă, cutremure, înfricoşări și năvăliri de neamuri. Şi acestea toate ne par nouă ca un vis. Nu ne sperie pe noi auzirea, nici însăşi vederea lor. Dar secerişul acum s-a apropiat şi sfârşit are chiar şi viaţa noastră. Iată, îngerii ţin gata secerile; aşteaptă doar porunca.

Să ne înfricoşăm, iubiţilor. Ceasul este al unsprezecelea din zi şi calea este încă lungă. Să ne sârguim, în cămară să ne aflăm. Să ne facem veghetori şi să ne trezim ca nişte nesomnoroşi. Nu ştim în care ceas Stăpânul va veni. Să ieşim de sub apăsarea celor pământeşti. Să nu te îngrijeşti de nimic, a zis Domnul.

A iubi pe toţi ne porunceşte nouă Dumnezeu. Iar noi, dimpotrivă, am izgonit dragostea şi ea a fugit de pe pământ. Nu afli nicăieri, pe pământ, dragostea cea desăvârşită pentru oameni şi pentru Dumnezeu, căci ea de la toţi a fost gonită. Toţi au urât dragostea. Acum, mai mult, invidia împărățeşte. Pricinile de tulburare pe pământ s-au înmulţit, nedreptăţile au acoperit pe toţi împreună. Fiecare numai cele pământeşti le caută, iar pe cele cereşti le defăimează. Cele vremelnice doreşte, iar pe cele ce vor să fie, nimeni nu le iubeşte.

Voiești, să fii om duhovnicesc? Învaţă să te eliberezi de cele pământeşti. Nu căuta mai întâi pe cele pământeşti, ci nevoiește-te și doreşte, ca un desăvârşit, Împărăţia Cerurilor, şi apoi, caută şi pe cele pământeşti, după cuvântul Domnului. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 334)