Ce fel de frică să aibă soția față de soț?
13:41, sâmbătă, 20 iunie, 2020 | Cuvinte-cheie: cinste, despartire, frica, iubire, nunta, preot Constantin Necula, respect, Sf. Ioan Gură de Aur, sfaturi
Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică (decât înfricoşarea).
Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică (de bărbat), de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! Împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem (tot ce suntem datori). Oare ce vreau să zic? Iată Pavel ce zice: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, (ci numai unul din ei)? Tu crede (numai) legii lui Dumnezeu şi (supune-te ei)! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită (de bărbat), să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Prin urmare, nuntă este dacă se face după Hristos, dacă e nuntă duhovnicească şi naştere duhovnicească, nu din sânge, nu din dureri ale naşterii. Aşa a fost şi naşterea lui Isaac. Ascultă ce zice Scriptura: „Şi Sarra nu mai era în stare să nască” (Facere 18, 11). Iar nunta nu este din patimă trupească, ci întreagă duhovnicească, atunci când sufletul se uneşte cu Dumnezeu prin unire negrăită şi numai de El este cunoscut. De aceea zice: „Cel ce se lipeşte de Domnul un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). (…)
Despre dragoste i-a vorbit bărbatului şi i-a încredinţat lui cele ale femeii. Şi i-a grăit cele despre dragoste, ca să-l apropie cu tărie şi să-l lipească de femeie. Căci cel care îşi lasă tatăl pentru femeie, dacă o lasă şi pe ea şi o părăseşte, de ce iertare mai este vrednic?
Nu vezi de câtă cinste vrea Dumnezeu să se bucure femeia, încât te-a despărţit de tată şi te-a pironit de ea? Dar pentru ce să facem cele datorate de noi, iar ea să nu facă? Dacă necredinciosul se desparte, despartă-se. Nu este legat fratele sau soră în acest caz (I Cor 7, 15).
Tu, când auzi de frică, să-i ceri frica ce se cuvine unei femei libere, nu frică cum e a roabei (faţă de stăpân). Că ea este trupul tău. Dacă faci această (şi o socoteşti roabă), pe tine te ocărăşti, trupul tău îl necinsteşti.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale- Omilii la căsătorie, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu 2004, p.45)
***
Or, “teama femeii despre care se vorbește la cununie, teama neroditoare, este mitocănia cu care se comportă uneori în propriile familii. Ideea că li se cuvine totul, principialitatea fără coroană. Coroana care o punem pe cap în timpul căsătoriei nu arată superioritate, ci egalitate, arată capacitatea bărbatului de a gândi prin Hristos, la femeie, prin Maica Domnului.
Cand, totuși, trebuie să se teamă femeia de bărbat ?
Femeia să se teamă de bărbat, când bărbatul face pentru ea ceea ce a făcut Hristos pentru biserică. Or, Mântuitorul Hristos pentru biserică nu doar că și-a dat viața, i-a dat sens în eshatologică. Nu cred că este o femeie a cărei sens să fie deschis de către bărbatul ei în veșnicie și să nu înțeleagă asta cu frică.”
Părintele Constantin Necula