Se cuvine a săvârși fapta bună pe ascuns și a nu o vădi

Povestit-a ava Iosif Pelusiotul:

„Când şedeam, zicea, în Sinai, era acolo un frate, cu totul nevoitor şi frumos la vederea feţei. Şi venea la pravilă, purtând pe deasupra o haină veche şi peticită. Deci, eu, văzându-l pe el de-a pururea venind aşa la pravilă, într-o zi i-am zis: „Frate, nu vezi pe fraţi, venind la pravilă, ca îngerii lui Dumnezeu? Dar tu, pentru ce vii totdeauna îmbrăcat aşa?” Iar el a zis: „Iartă-mă, ava, dar nu am altă haină.” Şi, luându-l pe dânsul în chilia mea, i-am dat lui rasă şi altele, tot ce-i trebuia. Şi se purta, de acum, ca şi ceilalţi fraţi. Şi îl puteai vedea pe el, ca pe un înger. Iar, odată, a trebuit ca părinţii să trimită zece fraţi la împărat, pentru oarecare nevoie. Şi l-au rânduit, şi pe el, împreună cu cei trimişi, iară el, după ce a înţeles aceasta, a pus metanie părinţilor, zicând: „Pentru Domnul, iertaţi-mă pe mine, că eu sunt robul unuia dintre cei mari de acolo şi de mă va cunoaşte cineva, mă va dezbrăca de călugărie şi mă va trage iarăşi, spre a-i sluji lui.” Deci părinţii, auzind aceasta, l-au lăsat pe el. Iar, mai pe urmă, au aflat de la cineva, care-l cunoştea bine pe el, de pe când era în lume, că el fusese mai-marele judecătorilor şi, ca să nu fie cunoscut şi să aibă supărare de la oameni, a pus acum pricina aceasta.” Aşa fugeau părinţii de mărirea şi de odihna lumii acesteia. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

sinaxar.ro