Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse despre săvârşirea Sfântului Maslu

La recomandările Comisiei Liturgice din cadrul Consiliului Intersobornicesc al Bisericii Ortodoxe Ruse[1], Sfântul Sinod, întrunit în şedinţa sa din 26-26 decembrie 2012 (protocolul 130), a purtat discuţii cu privire la oficierea Tainei Sfântului Maslu şi a hotărât următoarele:

 1.    A se aproba „Slujba pe scurt a Sfântului Maslu”[2], care va fi săvârşită de unul sau mai mulţi preoţi asupra bolnavilor internaţi în spitale sau asupra celor care sunt grav bolnavi acasă. Această slujba prescurtată va fi tipărită centralizat, apoi va fi răspândită şi folosită în cazurile când starea bolnavului sau condiţiile de săvârşire a slujbei nu permit săvârşirea rânduielii integrale.

2.     În cazul săvârşirii „Sfântului Maslu de obşte”, care se oficiază de regulă în Postul Mare[3], cu participarea mai multor preoţi, să se revină la vechea practică a Bisericii de a citi întreaga rânduiala a slujbei (7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 Rugăciuni) şi abia la sfârşit să se facă o singură ungere cu ulei sfinţit. Rânduiala cu şapte ungeri se va săvârşi doar în cazul slujirii integrale a Slujbei Maslului pentru un bolnav.

3.     Episcopii şi preoţii să explice credincioşilor că în lipsa unei boli serioase (!), se recomandă ca „Maslul de obşte” să fie săvârşit o singură dată pe an(!), iar săvârşirea mai deasă a „Maslului de obşte” asupra aceloraşi persoane denotă neînţelegerea sensului acestuia în defavoarea altor Taine ale Bisericii.

     Nu vreau să fac careva comparaţii între două Biserici Ortodoxe surori, dar presupun că o astfel de hotărâre (în special punctul 3) este de mult aşteptată şi de la Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, mai ales că acesta a declarat anul 2012:  „An omagial al Sfântului Maslu”, dar pe lângă cele câteva referate aproape clonate şi extrem de multe Masluri săvârşite prin toate bisericile din România şi din diaspora, nu s-a observat nici o tendinţă de îndreptare a lucrurilor în ceea ce priveşte săvârşirea acestei slujbe. Pe plan social s-au făcut mai multe lucruri frumoase şi lăudabile, dar până-n ultima zi a „anului omagial” am aşteptat să vedem ceva pozitiv şi pe plan liturgic. Mă refer la aceleaşi probleme pe care le-am semnalat şi altă dată:

a)    Cunoaştem sute de texte patristice prin care suntem chemaţi să ne spovedim şi ne împărtăşim cât mai des, dar nu cunoaştem nici un text patristic de până în secolul XX(!), care să ne îndemne la Masluri mai dese şi mai multe. În BOR însă, foarte mulţi oameni îşi fac Maslu săptămânal, chiar dacă nu au vreo boală serioasă. Bineînţeles, Sfântul Maslu nu trebuie privit ca „extrema unctio” pentru cei aflaţi pe patul de moarte, dar este totuşi o Taină a Bisericii, care nu se poate face la întâmplare şi fără nici o pregătire, ci numai credincioşilor grav bolnavi. Textul de la Iacov 5:14-15 se adresează bolnavilor care nu pot veni la preot, ci cheamă preotul la ei, ca prin „rugăciunea credinţei” şi „ungerea cu ulei în numele Domnului” , să fie „ridicaţi” din patul bolii. Este o interpretare literară foarte simplă a textului biblic, care nu dă loc speculaţiilor fanteziste asupra unor „efecte” închipuite ale Maslului.

b)    Nici practica săvârşirii Maslului „la fără frecvenţă”, cu pomenirea a zeci de nume ale unor persoane absente sau ungerea hainelor lor, nu se înscrie în teologia Tainelor Bisericii, căci nu ştiu ca cineva să pomenească persoane absente la Botez, Spovedanie, Împărtăşanie, Cununie şi Hirotonie sau să boteze doar hainele pruncului. În BOR însă, la Maslu, acest lucru se întâmplă la tot pasul, chiar dacă din amvoane auzim predici siropoase despre „Taina Sfântului Maslu”. Păi ori este Taină ca toate Tainele, ori rămâne a fi ceea se vede dintr-o parte: o măsură populistă, cu importante câştiguri băneşti. Şi nu exclud faptul că unor oameni, pentru credinţa şi nădejdea lor, chiar şi aceste pomeniri „la fără frecvenţă” le-au ajutat, dar şi mai mult i-ar fi ajutat Spovedania şi Împărtăşania, precedate de o cateheză sănătoasă, care să înlăture orice percepţie magică asupra lucrării harului în viaţa omului.

     Şi în Republica Moldova, mai ales în câteva mănăstiri, există destule tendinţe greşite în săvârşirea Sfântului Maslu, dar sperăm că aceste hotărâri ale Sfântului Sinod (poate mai mult decât alte hotărâri uitate de moldoveni) vor contribui la îndreptarea lucrurilor şi la însănătoşirea în primul rând duhovnicească a membrilor Bisericii.