Lumea a devenit ca o casă de nebuni!

Prăpastia generațiilor!

Copii cei mici adorm la miezul nopții, deși ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui.

Sunt închiși în blocuri, în betoane și intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă și părinții? Vin copiii și-mi spun: ,,Nu ne înțeleg părinții”. Vin și părinții și-mi spun: ,,Copiii noștri nu ne înțeleg”. S-a creat o prăpastie între părinți și copii.

Ca să se șteargă trebuie ca părinții să se coboare în starea copiilor, iar copii să treacă în cea a părinților.

Și dacă acum părinții nu instruiesc pe copii, nici copiii lor, mai târziu, nu-i vor instrui pe ai lor. Dacă acum copii nu ascultă și își instruiesc părinții, și copiii lor îi vor chinui mai târziu, pentru că vor funcționa legile duhovnicești.

Părinte, unii copii spun că s-au vătămat din pricina dragostei părinților lor.

-Nu au dreptate. Când copilul este cu mărime de suflet, nu se vatămă de dragostea părinților lui.

Dacă, însă exploatează dagostea lor, se va distruge. Dacă copilul  se vatămă de dragostea părinților, înseamnă că acel copil  are o vătămare. Deși ar trebui să-i fie recunoscător lui Dumnezeu pentru astfel de părinți, pentru dragostea lor, el se mâhnește că se poartă cu bunătate cu el, în timp ce alți copii nu au părinți. Ce să spui!

Când un copil  nu recunoaște pe părinții lui ca binefăcătorii lui și nu-i iubește – cu atât mai mult cu cât părinții au frică de Dumnezeu – cum e cu putință să respecte și să iubească pe Dumnezeu, marele lui binefăcător și Părinte al tuturor oamenilor, lucru ce e foarte greu să-l înțelegă în vârsta copilărească?