Soarele este frumos ca şi mirele atunci când iese din cămara de nuntă

„Soarele cu podoaba unor raze care strălucesc, este frumos ca şi mirele atunci când iese din cămara de nuntă.”

Grigorie Teologul a zis despre soare acestea:

„Frumos ca un mire, iute şi mare ca un uriaş. Atât de puternic, încât cuprinde toate marginile pe care cu fierbinţeala le ajunge, iar de simţirea lui nimic nu poate scăpa, şi toată vederea o umple de lumină, şi firea trupului înfierbântând-o cu căldură fără a o arde, cu blândeţea – bune întocmiri, şi cu regula mişcării – ca şi cum ar fi în toate de faţă, şi pe toate cuprinzându-le deopotrivă”.

A zis însă şi Teodorit: „Soarelui i-a pus locuinţa în ceruri, ca purtându-se el pe acelea, după frumuseţe adică să urmeze mirelui care iese din cămara sa cu multă podoabă, iar după iuţime – este ca un uriaş ce aleargă cu multă grăbire şi tărie, neputând nimeni a-l opri, nici a împiedica mergerea lui înainte.

Aşa şi acesta, iese de la Răsărit şi într-o zi aleargă [înconjoară] cerul şi ajunge la apus, dând fiecărei vietăţi din căldura sa”.

De unde a zis Purtătorul de Dumnezeu Maxim: „Fiindcă se tâlcuieşte uriaş ce cade asupră-le, s-a bucurat şi Domnul în calea iconomiei, lucrând mântuirea noastră, şi a căzut peste taberele vrăjmaşilor, stricând silnicia lor pe care o avea asupra noastră”.

Iar Marele Vasile adaugă zicând: „Deci dacă soarele aceasta supus stricăciunii este atât de frumos şi de mare, (…) cât de frumos va fi Soarele dreptăţii? Dacă orbului îi este pagubă că nu-l vede pe acest soare simţit, câtă pagubă va fi păcătosului a se lipsi de adevărata lumină?”

Psaltirea, Talcuiri ale Sfintilor Parinti la Psalmi, www.psaltirea.wordpress.com