Şi în Moldova vin sărbătorile…

Încetul cu încetul ne apropiem de „sărbătorile de iarnă” şi, în special, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, care e a doua ca importanţă în Biserica Ortodoxă, după cea a Învierii Domnului. Constatăm că pe an ce trece, Naşterea Domnului – sărbătoare pur ortodoxă în esenţa ei – este sărbătorită tot mai păgâneşte şi, tot cu această ocazie, în fiecare an se trezeşte câte un „mare ortodox” şi „mare patriot” care pune problema datei de prăznuire a Naşterii Domnului, care, vezi Doamne, nu e sărbătorit odată cu toată lumea…

Pentru început însă, vă rog să observaţi: de trei ori am spus „Naşterea Domnului” şi niciodată „Crăciun”! Intenţionat am făcut asta, pentru că la fel de intenţionat, pleiada de „pseudo-creştini” din Europa şi Moldova chiar, indiferent de culoarea lor politică sau interesele de tot felul, au păgânizat sărbătoarea la care un creştin se bucură de venirea Mântuitorului Hristos în lume. Hristos a fost exclus! Avem în loc „Moş Crăciuni” darnici, reduceri la mini- şi super-marketuri, 24/24 de emisiuni televizate în care suntem „educaţi” cum ar trebui să sărbătorim noi Crăciunul şi Anul nou împreună cu „Coca-Cola”, „Orange”, „Moldcell” ş.a. – companii (ironic vorbind) profund creştine (conduse de evrei sau musulmani), care ne prostesc cu oferte de tot felul, dându-ne senzaţia unei vieţi împlinite. Am uitat să spun că din când în când mai apare şi câte un colind despre „florile dalbe”, „seara de Crăciun”, etc… Şi astea sunt după standardele europene, fiind cântate tot de „creştini onorabili” (care cu această ocazie mai fac nişte bani pe CD-uri), dar din care iarăşi a fost alungat Hristos. Atunci ce și cum sărbătorim oameni buni? Cu ce ocazie atâtea investiţii în masa de „Crăciun”? Care rost au toate? Sau poate în iarna asta ne vom bucura de unele noi facilităţi din partea guvernanţilor?

Da, poate sunt prea dur, dar oare n-am dreptate? Oare nu astea sunt tendinţele celor 93 % de ortodocşi din Republica Moldova, care, în marea lor majoritate, postul Naşterii Domnului nu l-au ţinut, nu s-au mărturisit şi împărtăşit, iar alţii poate nici nu ştiu sau nu-şi pun astfel de probleme? Şi atunci, ce trebuie să facem? Fraţi creştini! Cu toţii vedem şi ştim ce se întâmplă în lume. „Puternicii lumii acesteia” au declanşat artificial o criză economică globală în urma căreia vom suferi tot noi cei mici, nu ei. În final se va impune un guvern mondial care ne va conduce pe toţi ca pe nişte păpuşi. Mass-media ne bombardează cu telenovele ieftine şi cu minciuni despre gripă, vaccinuri şi nu numai. Internetul pune stăpânire peste minţile tinerilor, robindu-i la propriu. Mai ales familia creştină este în mare pericol, iar salvarea din aceste mârşăvii, al căror efect concret va fi vizibil abia peste 10-20 de ani, nu poate veni de la telefoanele 3G sau de la Uniunea Europeană, ci numai de la Hristos, Dumnezeul nostru. Dacă vrem să avem un neam binecuvântat, familii puternice, copii sănătoşi la trup şi mai ales la suflet şi chiar bunăstare materială, trebuie să ne întoarcem cu faţa la Dumnezeu, căci El ne aşteaptă. Altă scăpate nu există. Restul e minciună şi iluzie. Suntem în Postul Naşterii Domnului. Să mergem măcar acum la Biserică şi să ne mărturisim păcatele. Rugaţi-vă seara şi dimineaţa la casele voastre şi învăţaţi-i şi pe copii acelaşi lucru, căci dacă aveţi o viaţă fără Dumnezeu, nu aveţi voie să furaţi sărbătoarea noastră a creştinilor şi să o transformaţi într-un prilej de mâncare şi băutură, şi nimic mai mult. Cine n-a postit măcar câteva zile şi nu a fost la Biserică cel puţin în ziua Naşterii Domnului, n-are dreptul moral de a sărbători Ziua de Naştere a Celui pentru care nu are nici un respect, ne mai vorbind de dragoste.

Fraţilor, suntem în preajma unui mănunchi întreg de sărbători. Dacă e să le luăm în ordinea lor calendaristică, conform calendarului vechi, avem mai întâi Anul Nou, apoi Naşterea Domnului, Sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare şi în cele din urmă Botezul Domnului. Despre problema calendarului (stil vechi / stil nou) am scris deja. Acum aş dori doar să menţionez că Anul Nou nu e o sărbătoare creştină, ci pur păgână şi la care, un adevărat creştin, nu are dreptul să întrerupă postul şi să facă tot felul de chefuri. Ce mare scofală că în loc de 2013 vom avea 2014? Pentru asta trebuie să mâncăm şi să bem? Mâine-poimâne vom face acelaşi lucru la începutul fiecărei luni, dacă aşa se va face şi în Uniunea Europeană? Dar oare noi n-avem mintea noastră? Dacă tot ţinem cont de trecerea anului, de ce să nu ne punem problema cât rău şi cât bine am reuşit să facem într-un an? Un băiat să numere câţi bani a cheltuit într-un an pe ţigări şi vodkă, o fată la fel – pe ţigări, discotecă şi cosmetică ş.a.m.d. Din păcate, nici unii, nici alţii nu se vor putea lăuda că au cheltuit prea mult pe o carte bună sau făcând milostenie la un sărac. Iată ce trebuie să însemne Anul Nou pentru noi, nu mâncare şi băutură, ci bilanţ al stării noastre duhovniceşti. Asta e soluţia pentru ieşirea din criza economică şi mai ales duhovnicească în care trăieşte întreaga lume şi mai ales oamenii din ţara noastră, numită Republica Moldova. Ce înseamnă Anul Nou pentru un creştin? Absolut nimic, din punct de vedere duhovnicesc, dar dacă vorbim de creştini şi Creştinism, atunci, din perspectiva supunerii şi respectului faţă de autorităţile civile: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă” (Romani, 13, 1-2), noi suntem obligaţi să facem trecerea într-un nou an odată cu Statul, mai ales că aceasta nu atacă cu nimic credinţa şi dogmele. De aceea, pe 1 ianuarie, indiferent de calendar, toţi ortodocşii intră într-un nou an. Chiar şi Bisericile Ortodoxe de stil vechi, deşi au toate sărbătorile religioase pe un alt calendar, cel vechi bisericesc, marchează începutul unui nou an civil odată cu Statul pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea. Deci, anume de acest calendar civil se folosesc inclusiv Bisericile de stil vechi la fixarea diferitelor manifestări sau la înregistrarea în condici a botezurilor, cununiilor, înmormântărilor ş.a.m.d. Aşa a fost dintotdeauna. În Imperiul Bizantin, de exemplu, Biserica marca odată cu Statul începutul anului la 1 septembrie (după obiceiul iudaic, unde anul se începe în septembrie, deşi nu pe data de 1). Până astăzi în Mineu a rămas o slujbă de binecuvântare a începutului de an la 1 septembrie, deşi această dată nu mai are nici o relevanţă pentru Stat. La fel s-a întâmplat şi în Apus, unde creştinii sărbătoreau începutul unui nou an la 1 martie, mutându-l apoi la 1 ianuarie, de unde a trecut şi la noi. Dar oare are Biserica un „An Nou” al Ei, altul decât cel civil? Da, în primul rând la Paşti! Anume începând cu ziua de Paşti se numără toate duminicile de peste an şi tot atunci se iau de la capăt citirile din Apostol şi Evanghelie. Iar dacă ne gândim puţin şi la semnificaţia duhovnicească a Paştilor (care înseamnă trecere), atunci pe drept cuvânt putem spune că Anul Nou bisericesc se începe la Praznicul Învierii Domnului şi nu altă dată. Restul sunt speculaţii…

Revenind la Sărbătoarea Anului Nou, trebuie să menţionăm că aceasta a început să se sărbătorească la 1 ianuarie mai întâi în Occident, începând cu anul 1691, în urma decretului papei Inocenţiu al XII-lea, iar din anul 1700 şi în Rusia, datorită lui Petru I cel Mare, apoi pe rând, în toate ţările lumii, inclusiv în spaţiul românesc. Înainte de reforma calendaristică din 1924, acest An Nou se suprapunea cu prăznuirea Sf. Vasile cel Mare, iar după 1924, această coincidenţă de sărbători a rămas valabilă doar în România şi alte ţări trecute pe nou, dar nu şi în ţările rămase pe vechi, inclusiv în Basarabia (Republica Moldova). Prin urmare, urăturile populare româneşti de Anul Nou, compuse în ultimii vreo 200-300 de ani, care vorbesc deodată despre Anul Nou şi Sf. Vasile, astăzi nu mai sunt valabile în Basarabia, căci pe 14 ianuarie, când se prăznuieşte Sf. Vasile şi când se mai obişnuieşte să se ureze, deja nu mai avem nici un fel de An Nou, iar aşa-zisul „An Nou pe vechi” nu are de fapt nici o însemnătate civilă sau religioasă şi aşa ceva teoretic nici nu există. Anul Nou civil e unul singur, atât pentru Stat, cât şi pentru Biserică, iar la noi, unde ţinem stilul vechi, acest An Nou cade în Post – pe 19 decembrie stil vechi. Dezlegare totală pentru o zi sau două nu se poate face nicidecum şi doar dacă e sâmbătă sau duminică este dezlegare la peşte doar pentru cele ce se nevoiește în post, priveghere și rugăciune, iar dacă e o zi de rând – se ţine post obişnuit, adică fără dezlegare nici măcar la vin. Acum însă nimeni nu se mai gândeşte la aceasta; patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse face Te-Deum pe 1 ianuarie şi-i felicită pe toţi, dar fără să facă vreo referire la faptul că unii nu au voie să ciocnească nici şampanie, iar alţii, deşi se află în post, mănâncă porcul, neascultând de Biserica din care fac parte. Bineînţeles, creştinii nici nu ar trebui să se gândească la chefuri şi distracţii în cazul unei simple treceri dintr-un an în altul, tocmai pentru a se deosebi de păgânii de odinioară care chefuiau câteva zile la rând la trecerile dintre ani şi chiar dintre luni. Dar, aşa cum am mai spus, lumea este într-un proces de revenire la păgânism, de aceea şi se pune un accent atât de mare pe mâncare, băutură, distracţii şi chiar diferite obiceiuri păgâne cu măşti, vrăji etc.  Bradul şi Moşul darnic din Laplandia se luptă pentru a lua locul lui Hristos. De aceea, cred că Biserica ar trebuie să-şi expună un punct de vedere, pentru a înduhovnici pe cât Este cu putinţă aceste manifestări păgâne, dar şi pentru a nu lăsa lumea în discuţii interminabile privind calendarul şi data Sărbătorii Naşterii Domnului.

Ieromonah Petru Pruteanu

http://www.teologie.net/