„Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea…” Sărbătoarea Arătării Domnului la Mănăstirea Suruceni

Hristos S-a botezat pentru a ține Legea și pentru a aduce harul Său în apă, în toată zidirea și în om. În acest fel, El a dat fiecărui om puterea de a dobândi harul înfierii, care este Teofania (arătarea lui Dumnezeu) propriei noastre vieți. Această arătare a lui Dumnezeu a fost începutul cunoașterii de Dumnezeu. Deoarece cunoașterea de Dumnezeu este un fapt existențial, ea duce la mântuire. (Mitropolitul Hierotheos Vlachos)

În duh de rugăciune au fost obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie praznicală de Sărbătoarea Arătării Domnului. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii. După slujba Sfintei Liturghii, cei prezenți la slujba praznicală s-au îndreptat către izvorul din preajma mănăstirii, unde a fost săvârșită slujba Aghesmei celei mari.

Pericopa evanghelică a Sărbătorii (Mt. 3, 13-17) printr-un mesaj scurt exprimă Taina descoperirii Preasfintei Treimi oamenilor. Această descoperire s-a făcut la Botezul Mântuitorului pentru ca să ne încredinţeze că primind Taina Botezului, L-am primit pe Dumnezeul Treimic în viaţa noastră. La Botez sufletul nostru devene asemenea unui cer deschis în care coboară Dumnezeu, Sfânta Treime.

„Tot ceea ce s-a întâmplat la Botezul lui Hristos, se întâmplă la botezul fiecăruia dintre noi. Prin scufundarea în apă, noi  murim cu Hristos, şi prin ieşirea din apă, noi suntem uniţi cu Hristos Cel Viu. Dulcele Duh al lui Dumnezeu poposeşte deasupra noastră ca un porumbel, însufleţindu-ne cu harul Său atotputernic. Şi Tatăl, prin iubirea lui Iisus Hristos, ne adoptă ca fii şi anunţă această adopţie cu glasul Său. Cine poate şti, în clipa botezului, ce se întâmplă în inima fiecărui prunc? Întunecaţi şi descurajaţi de păcatele de mai târziu, noi uităm cea mai mare dintre tainele cereşti care ni se descoperă la botez”, ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Mântuitorul Hristos nu avea nevoie să fie botezat, fiind fără de păcat, dar întrucât a luat asupra Sa condiția umană, adică a intrat în lumea marcată de păcat și moarte, Se botează pentru a arăta fiecărui om că are nevoie de curățire și de schimbare. Botezul Domnului a deschis uşa Tainei Botezului. Subliniind această legătură, textul liturgic al Praznicului arată: „Lumina cea adevărată S-a arătat și luminare tutror se dăruiește. Se botează cu noi Hristos, Cel ce este mai presus de toată curăția. Pune sfințenie în apă și curățire sufletelor se face aceasta. Pământesc lucru este acesta ce se vede şi mai presus de ceruri, ceea ce se înţelege. Prin baie este mântuirea, prin apă Duhul şi prin afundare se face înălţarea noastră la Dumnezeu…”

Prin Botezul Său Hristos ne încredinţează că tot ceea ce s-a descoperit la Iordan, poate trăi fiecare om în Taina Botezului. Cu regret, nu suntem în stare să păstrăm această sfinţenie, prin păcatele noastre alungând acest har și lumină, însă Dumnezeu este gata să ne ajute să le restaurăm prin Taina Pocăinţei, pe care Părinţii Bisericii o numesc «botezul lacrimilor».

„Iubiților și frumoșilor, care ieșiți din apa Botezului, așezați-vă la ospățul pe care vi l-a gătit Fiul Tatălui, Care a pus întru voi lumina Sa!” (Sfântul Efrem Sirul)

Sursa: https://manastireasuruceni.md/