„Bucură-te, cinstită Cruce, întărirea lumii!” Duminica Sfintei Cruci la Mănăstirea Curchi

 „Prin puterea Crucii, Hristoase Dumnezeule, păzeşte-ne de ispitele celui viclean, învredniceşte-ne să ne închinăm dumnezeieștilor Tale pătimiri şi Învierii celei purtătoare de viață, ducând la capăt cu uşurinţă calea acestui post de patruzeci de zile şi ne mântuieşte pe noi ca un singur bun şi de oameni iubitor” (Finalul sinaxarului din Duminica a treia din Postul Mare).

În Duminica a treia a Postului Mare, când Biserica prăznuiește închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci,  Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

 În Duminica a treia din Postul Mare, cinstind Sfânta Cruce suntem transferaţi duhovniceşte în Vinerea Mare şi anticipăm Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului. Astfel Ziua Învierii, care este duminica prin excelenţă, se suprapune cu Vinerea Mare prin cinstirea acum a Sfintei Cruci, ceea ce subliniază legătura dintre Cruce şi Înviere. Este o suprapunere a suferinţei Vinerii celei Mari cu bucuria pascală a Învierii lui Hristos. După cum ne învaţă teologia patristică, în durerea crucii se întrezăreşte lumina şi fericirea adusă de Învierea Domnului. Crucea nu poate fi separată de Înviere, pentru că atunci este doar un instrument de tortură. Prin Învierea Celui răstignit crucea a devenit Sfântă şi de viaţă dătătoare.

Sfânta Cruce se află în centrul acestui timp de postire şi sporire duhovnicească. „Crucea e venerată în mijlocul Postului Mare – adică, prin analogie, în centrul timpului – pentru că a fost sădită în centrul lumii…” Pentru că Ierusalimul, locul Răstignirii şi Învierii Domnului, este centrul lumii. „În centrul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim se găseşte un omphalos (buric), socotit locul exact în care a fost sădită Crucea şi centrul lumii” (Ieromonahul Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, p. 342).

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Ierarhul Orheiului a vorbit despre faptul că prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, Crucea, din obiect de batjocură şi de tortură, a devenit armă puternică împotriva duhurilor răutăţii și chiar a morții. „Domnul Hristos a făcut din Cruce Altar de jertfă și simbol al biruinței, al biruinței binelui asupra răului. Crucea a devenit slava Bisericii și podoaba credincioşilor. Fiecare dintre noi avem datoria să purtăm crucea vieții noastre smerit, așa cum a purtat-o Fiul lui Dumnezeu. Iar atunci când nu avem putere de a o face, să cerem ajutor de la Cel care din dragoste a primit să pătimească pentru noi pe Cruce”, a menționat Preasfinția Sa.

Dragostea de Cruce este singurul leac pentru toate suferinţele și neîmplinirile. Dragostea de Cruce dă sens vieţii. Răniți de această Dragoste, ne vindecăm de toate rănile pe care ni le-a făcut lumea sau pe care ni le-am făcut noi noi înşine…

Sursa: https://manastireacurchi.md/