Să murim pentru a renaşte! Gânduri către Nașterea Domnului…

Gânduri către Nașterea Domnului Mare forfotă începe în ultima decadă a lunii decembrie. Oamenii intră în sărbătorile de iarnă… Toţi sunt în așteptarea vacanţei. Însă prea puţină lume, deși cu toţii pretindem că suntem creștini, așteaptă cu adevărat Nașterea Domnului. Mai mult se discută când serbăm Crăciunul decât cum ar trebui să ne pregătim și să trăim praznicul Întrupării Domnului.

Am impresia că lumea de astăzi de-a dreptul serbează un Crăciun, care nici pe aproape nu-i legat de venirea Mântuitorului în lume. Adesea așteptăm zile de odihnă, bucatealese, oaspeţi, tot felul de daruri  și surprize, însă uităm de faptul că ar trebui să veghem și să-L așteptăm pe Hristos, care s-ar naște și în acest an în sufl etele noastre.

Devenim tot mai laici și denaturăm mesajul divin, iar acest lucru îl observăm nu doar la sărbătorile de iarnă, ci mai la toate evenimentele cu caracter religios. Mi s-a întâmplat să fiu pe la multe ceremonii legate de încreștinarea copiilor. După botez e mare găteală, așa-zisa cumătrie. La un moment dat, lumea uită cu ce prilej s-a adunat, nu mai observă preotul, dacă l-a invitat, apoi uită și de noul încreștinat și, pur și simplu, se distrează.

Același lucru se întâmplă la Naștere, prea puţini petrecând în smerită rugăciune și în prea puţine case mai arde candela asemenea stelelor din Betleemul de odinioară. În schimb, „arde” tot ce vrei: focuri de artifi cii, becușoare… În sufl et, însă, adesea, e întuneric… pentru că Hristos nu se naște.

Ar trebui să ne pregătim altfel de Sf. Nicolae, de Nașterea Domnului, de Sf. Vasile, de Bobotează și de orice altă sărbătoare. Să ne „gătim” sufletește, pentru că sărbătoarea bisericească aduce bucurii și împliniri lăuntrice. Tare mult aș vrea ca mai multă lume să „moară” în acest post pentru a renaște duhovnicește, căci un post adevărat ne ajută să omorâm poft ele și să naștem virtuţile.

Pr. Octavian MOȘIN